Festivalul de la Sibiu nu e doar o sărbătoare pentru publicul din oraş şi pentru turişti, e şi o mare oportunitate pentru artişti. Am văzut deseori în public actori şi dansatori care merg să vadă spectacolele altor artişti, care analizează cu atenţie fiecare replică, fiecare mişcare.
Cei mai uşor de recunoscut sunt actorii din trupa locală. Cred că nu e spectacol la care să nu văd pe cineva de la Teatru Radu Stanca, în special actorii mai tineri. Oameni care mai fură meserie de la colegii lor şi aplică apoi în spectacole pentru publicul sibian.
Deloc întâmplător, în ultimii ani am avut surpriza să descopăr o mulţime de tineri actori foarte talentaţi la TNRS. Dincolo de Faust, Metamorfoze şi alte câteva spectacole cunoscute pentru care vine lumea, există o stagiune extrem de valoroasă la Sibiu.
Am fost plăcut impresionat de “Iubirea la oameni”, un text rusesc pus în scenă de Bogdan Sărătean. Am remarcat câteva feţe noi, aşa cum s-a întâmplat şi la “Povestea prinţesei deochiate”, premiera din acest an a lui Purcărete.
Pe lângă actorii tineri, mi se pare că şi ceilalţi devin tot mai buni de la rol la rol. Ioan Paraschiv sau cătălin Pătru sunt numele care îmi vin acum în minte. Şi Cendana Trifan sau Cristina Ragos. Mă rog, nu că ei n-ar fi tineri, dar au deja câţiva ani buni de experienţă.
Nu e numai despre Ofelia Popii sau Adrian Matioc, la Sibiu sunt o mulţime de actori talentaţi. Iar secretul lor cred că ăsta e: în fiecare an au ocazia să vadă spectacole extrem de bune, venite din toate colţurile lumii.
Foto: Cristi Cojocariu
