Silviu Purcărete a pus în scenă un nou spectacol la Sibiu pe care am avut ocazia să-l văd zilele trecute. “Povestea prinţesei deochiate” este o adaptare în variantă europeană a unei piese kabuki a lui Tsuruya Nanboku al IV-lea. Teatrul dramatic japonez (kabuki) face parte din patrimoniul mondial UNESCO, îşi are originile în secolul al XVII-lea şi este uşor de recunoscut prin acele kimono-uri cu care sunt costumate personajele.

Cred că am intrat la un astfel de spectacol în urmă cu câţiva ani, tot la Sibiu, legătura dintre teatrul japonez şi FITS fiind îndelungată. Ţin minte că mi s-a părut extrem de ciudat totul, greu de urmărit, însă un spectacol vizual foarte frumos.

Ce reuşeşte Silviu Purcărete cu acest spectacol e să aducă mai aproape de europeni cultura japoneză şi teatrul kabuki. Scenariul este unul adaptat chiar de Purcărete, iar producţia e impresionantă. Vizual, spectacolul arată ca un kabuki, însă aici se încheie asemănările şi începe adaptarea.

Probabil că Purcărete a încercat să facă un kabuki pe înţelesul tuturor, ceea ce a şi reuşit. Nota în care se desfăşoară spectacolul nu e una gravă, ci se dă o tentă umoristică pe care publicul român o gustă din plin. Fără să fie o parodie, spectacolul mi s-a părut că livrează foarte bine o familiarizare a publicului european cu spaţiul cultural japonez. 

Orice european care vede “Povestea prinţesei deochiate” şi care mai apoi merge la un kabuki “original” va înţelege mai uşor spectacolul. Ceea ce mi se pare un câştig uriaş. Poate că cei familiarizaţi cu teatrul vor strâmba din nas după acest spectacol, însă nu cred că e vreo problemă cu asta. Până la urmă scopul e să facem cultura cât mai uşor de înţeles de oameni, nu s-o dedicăm unor elite.

De asemenea, nu vă aşteptaţi la vreun Faust sau la Metamorfoze, asta zic de ani buni la spectacolele lui Purcărete, omul este într-o etapă în care experimentează. Unele experimente ies, altele nu, e normal.

Foto: Sebastian Marcovici