Acum că am lămurit-o cu biletele, să vedem ce informaţii ar fi de reţinut despre complexul Roland Garros. Cum ajungeţi acolo şi ce faceţi înăuntru, în afară de meciuri.

Acces

Cred că cea mai importantă informaţie este că porţile se deschid la 9:30, iar meciurile încep la ora locală 11:00. N-am ajuns acolo mai devreme de 10:30, aşa că am stat vreo 20-25 de minute la coadă pentru acces. Sunt mai multe porţi în funcţie de biletul pe care îl aveţi, la fel ca la meciurile de fotbal.  Complexul se închide la 22:00, indiferent când are loc ultimul meci.

Nu vă arăt schemele pentru că e irelevant, complexul trece printr-un proces de transformare în urma căruia Terenul nr. 1 va dispărea pentru a face loc extinderii de arenă pe Phillipe Chatrier, care va susţine acoperişul mult aşteptat. Inclusiv faţă de anul trecut s-au schimbat foarte mult lucrurile, a apărut acel teren 18 pe care a jucat Simona Halep sâmbătă în turul 3 (ăsta fiind norocul pe care l-am avut). Dacă vă uitaţi pe Google Maps o să vedeţi că în august 2017 era un mare şantier acolo.

Anul viitor se va inaugura un nou teren din câte am înţeles şi se va mai lucra la zonele de acces. Cert e că se poate intra prin toate colţurile complexului, dar bogaţii (sau invitaţii) au cozi mai rapide, evident.

Roland Garros este în zona de vest a Parisului, ajungeţi cu metroul sau cu autobuzul. Metroul are o staţie la vreo 15 minute de mers pe jos, aşa că e bine să luaţi în calcul şi acest timp. Cred că ideal ar fi să intraţi în complex undeva în jur de 10:00, chiar dacă mai aşteptaţi pe acolo sau ocupaţi loc pe un teren pe care urmează vreun meci interesant.

Sunt vreo 3 filtre de securitate destul de lejere, cam ca la toate competiţiile sportive la care am mai fost. Genţi sau rucsace sub 15 litri sunt permise (mi-a prins super bine că am avut la mine rucsacul Bobby). Puteţi aduce aproximativ orice, mai puţin umbrele cu vârf ascuţit (din metal). Am văzut o grămadă de oameni veniţi cu sandvişuri la ei, însă discutăm mai încolo despre mâncare.

Citeşte aici cum alegi bilete pentru Roland Garros şi când le cumperi

Odată ce aţi intrat în complex nu veţi mai putea ieşi decât dacă vreţi să plecaţi de tot. Cel puţin pentru biletele obişnuite nu există brăţări sau ceva care să vi se dea la ieşirea din complex. Iar la intrare ni s-a spus să păstrăm biletul pentru validare, dar nu ni l-a mai validat nimeni seara.

Nu vă faceţi griji, aveţi ce face o zi întreagă la Roland Garros, am petrecut câte 11 ore acolo fără să-mi pară rău.

Activităţi

Pe lângă terenurile de joc şi cele de antrenament sunt o grămadă de magazine oficiale cu promoţionale, mai multe zone de food, o zonă de şezlonguri în faţa unui mare ecran, câteva standuri ale sponsorilor (dar nu prea multe), nişte magazine de tip “mini market” de la care îţi poţi lua mâncare şi băutură mai rapid (teoretic), clubul Roland Garros şi mici zone de activări de brand.

Apropo de activările de brand, slăbuţ de tot, se vede că ăştia n-au fost la UNTOLD să înveţe cum e cu activările pe metru pătrat.

Ce-i drept, cred că fac suficienţi bani din acele produse branduite (prosoape, genţi, pălării), nu mai au de ce să insiste pe activări de brand. RG este un mare produs de marketing la faţa locului, se vând până şi mingile folosite în timpul turneului cu 8 euro bucata. Ambalate într-o cutie transparentă şi puţin prăfuite cu zgură. Se folosesc în jur de 60.000 de mingi la o ediţie de turneu, probabil că nu se vând toate mingile cu 8 euro, but still.

Dintre standurile de brand n-am văzut decât Peugeot, Lacoste (care au şi magazin propriu), Adidas şi Tropicana. Mastercard avea un colţişor cu o tombolă şi cam atât. În schimb, sunt vreo 10 magazine oficiale RG, te loveşti la tot pasul de ele, iar franţuzoaicele se străduiau să te facă să cumperi din al lor, probabil fiind vreo competiţie pe cine face targetul de vânzări.

La clubul Roland Garros (pe care l-am descoperit abia în ultima seară) aveţi un mic muzeu, o zonă de jocuri mai mult pentru copii şi o zonă cu scaune în faţa unor ecrane pe care se dădeau vreo 4 meciuri în paralel. Practic, e singurul loc în care poţi vedea alte meciuri decât cele de pe Phillipe Chatrier şi Suzanne Lenglen. Probabil că de obicei se dau Court no. 1 şi Court no. 18 pe lângă PC şi SL.

Deci dacă nu ai de văzut vreun meci, poţi să te plimbi prin complex să caşti gura pe la produse, să stai la o coadă la clătite sau să speri că prinzi ceva de mâncare până îţi trece foamea.

Adevărul e că nu prea îţi arde să caşti gura când dai în jur de 100 de euro pe un bilet, parcă ai vrea să stai cât mai mult în arenă şi să vezi de toţi banii.

Mâncare

Nu prea se întâmplă să stai non-stop în arenă (în sfârşit am înţeles cum de ce se golesc arenele după un meci mai lung, chiar dacă urmează ceva la fel de interesant).

Înainte să ajung la Paris aveam nişte aşteptări foarte mari legate de mâncare. Am tot primit newslettere cu ofertele speciale de 16 euro pentru un burger, o băutură şi un desert încât îmi imaginam că doar asta o să mănânc. 

La faţa locului lucrurile stăteau puţin diferit. Între orele 14 şi 16 cozile erau destul de mari, deşi în complex sunt cel puţin 10 zone din care îţi puteai lua mâncare. 

Oferta părea extinsă, dar nu prea era. Burger de vită, burger de pui (cam naşpa), sandvişuri naşpa rău, un hot-dog foarte uscat cu ceapă caramelizată, nişte mini-pizza şi cam atât. La acele mini-marketuri era alt tip de sandvişuri şi parcă nişte paste similare cu alea de la FruFru.

Practic, în afară de acel burger nu aveai mare lucru de mâncat la turneu. Există şi nişte restaurante pentru barosani, dar nu am înţeles exact dacă erau doar pentru cei cu bilete premium sau putea comanda oricine. Tind să cred că nu, altfel ar fi fost pline restaurantele alea.

Repet, mâncarea era comestibilă, nu mureai de foame, dar nici nu simţeai vreo bucurie în asta. Motiv pentru care mulţi francezi veneau cu sandvişuri la pachet.

O apă vreo 3 euro, un suc 4 euro, probabil ajungi să dai mai puţin banii overall decât ai cheltui prin Paris.

Există şi varianta să cumpăraţi de pe site în avans şi să nu mai staţi la o coadă aşa mare pentru mâncare. Dar cel mai important e să vă placă burgerii, altfel cam faceţi foamea.

O să revin într-un articol separat cu alte tips and tricks + idei despre meciurile pe care le-am văzut. Acum că a câştigat Simona un GS, mă aştept să fie mai mulţi oameni care să îşi dorească să ajungă la Roland Garros.