Cum a fost experienţa la Roland Garros (1): Biletele

M-am întors de câteva zile de la Paris şi am avut timp să-mi pun în ordine gândurile, aşa că pot să fac un sumar al excursiei la Roland Garros de anul ăsta. Aşa cum am mai zis, am trăit mulţi ani cu impresia că e foarte scump să ajungi la un Grand Slam. Roland Garros mi-a demonstrat că poate fi super ieftin. Eu n-am mers pe varianta low-cost, dar poate că o să vă fie de folos experienţa mea.

Biletele

Se vând online, începând de prin martie. Trebuie urmărită pe net perioada în care e turneul şi data în care se pun în vânzare biletele. În 2019 turneul se va desfăşura între 27 mai şi 9 iunie.

Găsiţi aici detalii despre cum se cumpără biletele. Însă mai important este ce bilete luaţi. În săptămâna a doua sunt meciuri mai tari (optimi, sferturi, semifinale), dar în prima săptămână ai şanse să vezi mai multe meciuri. Eu am ales prima săptămână şi nu mi-a părut rău deloc.

Şansele să vezi un meci slab sunt la fel de mari şi în fazele superioare ale competiţiei, însă în prima săptămână poţi da de surprize. În plus, dacă nu-ţi place meciul pentru care ai bilet, poţi să te duci pe alte terenuri (în limita locurilor disponibile).

Sunt 4 categorii de bilete:

Phillipe Chatrier – oferă acces pe arena principală a turneului şi pe terenurile anexe (în total vreo 10 pe care se joacă)
Suzanne Lenglen – oferă acces pe arena secundară a turneului şi pe terenurile anexe
Court no. 1 – oferă acces pe arena a treia ca importanţă şi pe terenurile anexe
Outside courts – oferă acces doar pe terenurile anexe. Spre deosebire de celelalte categorii, aici nu ai locuri asigurate, te aşezi unde poţi.

Fiecare bilet este cumpărat pentru o zi întreagă şi preţurile cresc de la un tur la altul. Pentru Turul I preţul pentru categoria I pe PC este de vreo 90 de euro şi ajunge la 240 de euro în ziua finalei masculine. Eu am luat bilete pe la mijlocul turneului şi am ales categoria a II-a (dintr-un total de 3). Adică locuri centrale dar ceva mai sus. Categoria I oferă locuri imediat după loje, iar la categoria a III-a sunt locurile din colţurile arenei.

Şi chiar dacă dai 90-120 de euro pe un bilet, nu ştii exact cine o să joace. Sunt garantate 2 meciuri de fete şi 2 meciuri de băieţi, dar aici se opresc informaţiile. Există şi riscul să plouă şi să se joace mai puţin de atât. Anul ăsta a fost introdusă o asigurare de vreme rea. În cazul în care plouă şi se joacă mai puţin de 3 ore, primeşti banii înapoi integral. E vreo 5 euro dacă nu mă înşel. Eu n-am luat-o şi am cam tremurat pentru că se anunţau mega ploi.

Am descoperit ulterior că vremea la Paris este super capricioasă (norii apar şi dispar instant) şi că francezii nu se sinchisesc să oprescă meciurile dacă plouă mărunt. Abia când începe să toarne pun pauză la meci.

Revenind la bilete, poţi să cumperi pe arenele principale şi să nu vezi neapărat cei mai buni jucători, francezii au un mod absolut stupid de a face programările. Cred că în primul rând aleg pe ce terenuri să joace jucătorii francezi şi apoi aleg la întâmplare terenuri pentru ceilalţi. Aşa s-a făcut că Nadal a jucat pe Suzanne Lenglen, Simona Halep a jucat pe court 18 (al 4-lea ca importanţă în turneu), Kerber a fost exilată pe terenul 7 la meciul cu Ana Bogdan şi alte ciudăţenii de genul ăsta.

Ce e sigur e că nu aveţi cum să vă programaţi să ajungeţi la un meci. Eu am făcut zeci de calcule, am sperat ca Simona Halep să rămână pe locul 1 ca să înceapă ca favorita #1, am luat în calcul toate programările din anii trecuţi şi acum francezii s-au decis să schimbe obiceiurile. Trebuia s-o văd pe Halep vineri, pe Phillipe Chatrier şi până la urmă a jucat joi şi sâmbătă. Eu joi aveam bilete pe Suzanne Lenglen unde a fost programat Nadal.

Oficial nu se pot vinde biletele în ziua meciului şi nu se pot face schimburi, neoficial am văzut câţiva fani Nadal care erau disperaţi să facă schimb cu cineva care voia să intre la Simona. Un american cu pălărie de cowboy chiar oferea 100 de euro plus bilete pe PC pentru două bilete pe SL.

În arenele mari n-ai cum să intri fără bilet, sunt câte 2 stewarzi la fiecare intrare şi sunt super vigilenţi. Nu că ar fi încercat cineva, oamenii erau super civilizaţi.

Din când în când se mai întâmplă ca anumite meciuri să fie mutate pe arene mai mici (dacă durează prea mult meciul anterior, de exemplu), aşa că o parte din public se mută pe acel teren mic şi organizatorii lasă la liber accesul pe arenele mari. Ba chiar anunţă asta printr-o notificare push pe aplicaţia de mobil. Deci dacă ajungeţi pe-acolo fiţi pe fază!

Teoretic, terenurile anexe sunt inutile. Practic, au fost destui jucători mari care au jucat acolo. Surorile Williams au fost pe un astfel de teren, Simona Halep, Kerber, Fognini, John Isner şi mulţi alţii. Se lasă cu ceva cozi, dar merită, mai ales că biletele sunt în jur de 30 de euro. În săptămâna a doua joacă pe terenurile anexe doar juniorii, aşa că e un motiv în plus să mergeţi în prima săptămână.

Mie mi-a plăcut foarte mult efervescenţa aia de moment. Când am intrat în complex, chiar pe lângă Court 18, în dreapta juca Fognini, în stânga se antrena Nadal, 2 terenuri mai încolo se antrena Simona Halep. Pe PC era Djokovic, pe Court 1 era Sharapova. Pur şi simplu eram înconjurat de cei mai mari jucători de tenis ai momentului, un sentiment foarte mişto.

Pro TIP: Există şi nişte bilete care permit accesul de la 17:30. Sunt vreo 15 euro, sunt gândite pentru parizieni mai mult, însă în prima săptămână prinzi suficiente meciuri chiar şi cu biletele alea. Ţin minte că joi, pe 31 mai, ultimul meci s-a încheiat pe la 21:30 iar la 22:00 complexul Roland Garros s-a închis. Deci în prima săptămână puteţi să daţi 90 de euro pentru o săptămână şi să vedeţi suficiente meciuri bune pe terenurile anexe, seara. Dacă vă luaţi bilete full day daţi vreo 200 de euro dar sigur vedeţi jucători de top.

Există şi varianta să nu vă luaţi niciun bilet şi să mergeţi la Paris la plezneală. Prin intermediul aplicaţiei oficiale se pot vinde şi cumpăra bilete. Dacă nu-ţi plac meciurile din ziua următoare pe arena pe care ai bilet, poţi să-l vinzi până la miezul nopţii şi să speri că prinzi altceva (sau să dai skip întregii zile). Mare atenţie: se pot cumpăra cel mult 4 bilete pe arenele mari (PC, SL, #1) de pe fiecare cont şi doar 2 la finale. În felul ăsta au cât mai mulţi oameni acces la turneu. Ceea ce mi se pare corect, oricum sunt o mulţime de locuri goale din cauza sponsorilor care invită tot felul de figuranţi.

Dacă vă vindeţi biletele, trebuie să aveţi răbdare să apară altele. La mine nu a fost cazul, n-am vrut să renunţ la ele, însă am descoperit vineri seară că Simona Halep a fost programată pe Court 18 şi că aş putea să o văd cu doar 39 de euro. Aşa că am stat cu refreshul pe telefon până când au apărut câteva bilete acolo. Ştiu pe cineva care şi-a luat anul trecut bilete la finala feminină cu vreo 2 zile înainte de meci la un preţ decent (vreo 160 de euro). Pur şi simplu unii deţinători de bilete au considerat că nu e destul de interesant să vadă duelul Halep – Ostapenko.

Impresia mea legată de bilete a fost că totul e organizat în special pentru publicul francez. După cum sunt puse meciurile, după tipurile de bilete şi facilităţile pentru vizitatori. Turiştii străini oricum îşi iau bilete scumpe pe arenele mari, aşa că preţul pentru restul biletelor e destul de jos.

Pentru o primă experienţă vă recomand să mergeţi tot în prima săptămână, ca să simţiţi pulsul turneului cum trebuie. E mai aglomerat, dar sunt toate şansele să daţi de Mariana Alves savurând o îngheţată, de Kader Nouni plimbându-se pe acolo sau de vreun jucător mai puţin cunoscut pe drum spre terenul de antrenament. 

O să revin cu alte articole despre complex (acces, mâncare, reguli) şi meciurile pe care le-am văzut.