Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

frank sinatra

Francis A. & Edward K. – singurul album înregistrat de Sinatra şi Duke Ellington

question_answer1 comentariu
IN Muzici

Spre ruşinea mea, e un album de care am aflat recent, citind mai multe despre Duke Ellington.

E un album apărut în 1968, când Sinatra avea 53 de ani şi Ellington 69. La momentul respectiv Sinatra era în anii de final ai rezidenţei la Caesars Palace din Vegas, iar Ellington avea turnee des prin Europa. Începuse deja turneele prin Asia, America de Sud şi Africa, turnee care se spune că i-au adus noi perspective asupra muzicii, care au fost transpuse în albumele The Far East Suite (1966), New Orleans Suite (1970), The Afro-Eurasian Eclipse (1971) şi Latin American Suite (1972). Citeşte tot articolul

Sinatra (1992)

question_answer0
IN Filme

În 1992, CBS a lansat o miniserie despre viaţa lui Frank Sinatra. 4 episoade a câte 60 şi ceva de minute. În total aproape 5 ore în care au recreat pas cu pas viaţa artistului până la începutul anilor ’90. Se spune că Sinatra a văzut filmul şi a fost de acord cu această miniserie biografică. Ceea ce era mare lucru la vremea respectivă având în vedere că The Voice era în procese pentru diferite biografii controversate. Cel mai cunoscut proces: cel împotriva lui Kitty Kelley, autoarea acestei cărţi.

Dacă sunteţi la fel de pasionaţi ca mine, n-o să vă dea pe spate poveştile din acest film. Multe apar şi în Rat Pack, filmul făcut de HBO în 1998. Altele apar în documentarul făcut tot de HBO, All or nothing at all.

Dacă vă place Sinatra dar n-aţi citit mare lucru despre el, vă recomand Frank Sinatra has a cold. E un articol apărut în revista Esquire în 1966 şi e cunoscut drep „best magazine piece ever written”. 

Revenind la mini-seria produsă de CBS, înţeleg de ce i-a plăcut lui Sinatra. Întâlnirile cu Mafia sunt tratate superficial, ca nişte simple partide de golf, alegerea lui JFK este pusă pe seama ajutorului dat de membrii sindicatelor din Chicago la care a apelat cântăreţul, relaţia cu Ava Gardner nu e prezentată atât de toxic pe cât a fost de fapt. Plus toate sacrificiile pe care le-a făcut el pentru familia Kennedy, de parcă ăia n-ar fi fost nişte oameni politici bine conectaţi oricum.

E o versiune foarte romanţată a poveştii, în care Sinatra suferea foarte mult pentru că era un artist neiubit, neînţeles, sau hărţuit de jurnaliştii răi. Chiar şi bătăile administrate acestora sunt prezentate ca nişte palme. Ceea ce n-a fost cazul, unii jurnalişti au fost băgaţi în spital de oamenii lui Sinatra, după cum povesteşte chiar unul dintre ajutoarele lui, Tony Consiglio în cartea asta.

Nimic despre crizele de gelozie, nimic despre camere de hotel distruse şi beţiile crunte ale artistului. Dacă aveţi 4 ore şi ceva şi sunteţi foarte curioşi, merită să vă uitaţi la film. E împărţit în 2 DVDuri acum şi se găseşte pe Amazon.

Music business back in the day

question_answer0
IN Muzici

cbs-1

Anul trecut de Crăciun am luat de pe Amazon vreo 2 cărţi despre Frank Sinatra (asta şi asta).  Pentru că am mai citit câteva cărţi pe subiectul ăsta, acum mă interesează mai mult perspectiva autorului şi detaliile de perioadă. Şi sunt acolo nişte amănunte fabuloase despre cum funcţiona industria muzicală pe vremea aia. Sinatra a trecut în mai puţin de 5 ani de la show-urile radio înregistrate, la cele live în care primea bani pentru 15 minute de cântat în cadrul unor emisiuni sponsorizate de branduri de ţigări, apoi la show-uri TV înregistrate şi în final trecerea spre live. Totul în perioada 1943 – 1950.

În vârf de carieră, imediat după Al doilea Război Mondial, Sinatra vindea peste 10 milioane de discuri anual, şi asta în condiţiile în care nu era singurul artist cu cifrele astea. La o populaţie de 150 de milioane de locuitori era un număr impresionant de discuri, însă asta în condiţiile în care lansările de albume se făceau pe bandă rulantă. În anii ’60 norma era de 4-5 albume pe an, cu un maxim de 8 albume în 1962, la care se adaugă şi compilaţiile. Kitty Kelly povesteşte că diversele case de discuri (Capitol, Columbia, Reprise) lansau în fiecare lună câte un album cu Sinatra pentru a face faţă cererii de muzică nouă cântată de preferatul Americii de la vremea aia. Ăsta e şi motivul pentru care Sinatra a înregistrat peste 1100 de cântece de-a lungul carierei.

Oricum, dacă vă pasionează subiectul vă recomand biografia lui Kitty Kelly, e mult mai echilibrată decât ce-au scris oamenii din anturajul lui. Urmează pe listă asta şi asta.

În altă ordine de idei, documentarul All or nothing at all, produs de HBO este pe Netflix, în caz că vreţi să-l vedeţi. Şi asta cred că e o premieră, n-am mai văzut filme produse de HBO pe Netflix până acum.

Foto via

Numai la noi (2)

question_answer0
IN Casual stuff

Emil Boc a pus o vorbă bună pentru ca şoferul său să fie angajat la ROMATSA? Există o grămadă de oameni pe ştatul de plată în instituţiile publice şi majoritatea nu dau pe-acolo niciodată? Numai la noi se poate întâmpla aşa ceva!

Sau nu.

Frank got hold of Larry O’Brien. Between Frank and Larry, I was made supervisor of transportation for the Boston office of the United States Postal Service. It was a great job. I never showed up in Boston once, but checks kept coming.

Larry O’Brien era şeful poştei americane în anii ’60, iar înainte de asta a fost şef de campanie pentru JFK. Frank Sinatra a aranjat toată combinaţia pentru Tony Consiglio, mâna dreaptă a artistului vreme de 25 de ani. Omul a vrut să se retragă din toată alergătura prin turnee, aşa că Sinatra i-a găsit un post călduţ.

Always Sinatra

question_answer0
IN Muzici

sinatra_vegas

Din când în când ajung la concluzia că ştiu chestii despre Sinatra şi că am ascultat o bună parte din discografia lui. Şi fix atunci dau peste câte un album live sau peste mai multe. În episodul de azi, box setul Sinatra: Vegas, apărut în 2006. Conţine două albume de la Sands Hotel, unul de la Caesar Palace şi unul de la Golden Nugget plus un DVD înregistrat la Caesar Palace în 1978.

Şi printre ele o grămadă de piese pe care nu le ştiam: Don’t cry Joe, Imagination sau Send in the Clowns. Plus părţi absolut bestiale de monolog 😀 Evident, Live at Sands e mult mai mişto, cel mai bun album live, chiar dacă e înregistrat în aceeaşi perioadă cu CDul 2 din box setul Vegas.

Frank Sinatra has a cold

question_answer0
IN De soi

m-ratpack2

Foto via

Nu degeaba se spune că e „best magazine piece ever written”! „Frank Sinatra has a cold” este un material din 1966 apărut în revista Esquire pe care abia azi l-am descoperit.

„That night dozens of people, some of them casual friends of Sinatra’s, some mere acquaintances, some neither, appeared outside of Jilly’s saloon. They approached it like a shrine. They had come to pay respect. They were from New York, Brooklyn, Atlantic City, Hoboken. They were old actors, young actors, former prizefighters, tired trumpet players, politicians, a boy with a cane.”

Aveţi grijă că articolul e lung. De fapt, e aşa lung încât în zilele noastre ar fi scos o cărticică numai cu el şi câteva anexe cu fotografii la final. 15.000 de cuvinte şi o poveste impresionantă. Citeşte tot articolul

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu