Am fost zilele trecute la Avengers: Endgame ca să-mi închei conturile cu cea mai lungă relaţie cinematografică pe care am avut-o până acum. De 11 ani urmăresc filmele Marvel şi, fără să mă consider mare fan, am apreciat multe dintre bucăţile acestei ţesături migăloase. Uneori am mai sărit bucăţi din poveste, prin Black Panther şi Captain Marvel nici n-am vrut să trec, Guardians of the Galaxy nu prea mi-a plăcut (primul, că la al doilea nici nu m-am obosit să mă uit). Citeşte tot articolul
Am fost ieri la Avengers: Infinity War şi 50% din timp am fost ăla enervant care întreabă „ok, ăsta cine e?”. Am sărit vreo 2-3 filme Marvel în ultimii ani şi deja nu mai înţeleg mare lucru.
Spider Man e iar puştan? Dr. Strange a prins aşa bine? Black Panther abia s-a lansat de câteva luni şi deja aloci o bună bucată din acţiune în Wakanda (sau cum se numeşte lumea aia a lor în care se vorbeşte fistichiu)? Şi chiar e musai să-i băgăm şi pe non-eroii din Guardians of the Galaxy?
Unde sunt vremurile alea mişto de acum 5-6 ani când aveai Iron Man, Thor, Loki, Captain America, Hulk, Black Widow şi Hawkeye? Simplu, cinstit. O trupă de Avengers pe care s-o ştie toată lumea, ca pe echipa Stelei din ’86. Citeşte tot articolul
