motivational

IN Casual stuff

Am dat peste citatul de mai jos citind un articol despre Groupon (via). Ideea face parte dintr-un discurs rostit de Theodore Roosevelt la Paris, în 1910. Nu e vreo descoperire nouă, e un citat (şi un discurs) celebru, dar am simţit nevoia să-l public aici. Citiţi mai multe detalii despre The Man in the Arena aici.

It is not the critic who counts; not the man who points out how the strong man stumbles, or where the doer of deeds could have done them better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood; who strives valiantly; who errs, who comes short again and again, because there is no effort without error and shortcoming; but who does actually strive to do the deeds; who knows great enthusiasms, the great devotions; who spends himself in a worthy cause; who at the best knows in the end the triumph of high achievement, and who at the worst, if he fails, at least fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who neither know victory nor defeat.

Nu ştiu de ce, dar pe mine m-a dus cu gândul la toată povestea cu haterii vs. diverşi bloggeri 🙂

IN Casual stuff

Din când în când ne mai ia valul şi avem impresia că suntem speciali şi foarte tari şi nu mai sunt mulţi ca noi. Mi se mai întâmplă şi mie asta, trebuie să recunosc. Pe urmă mă uit în jur şi îmi dau seama că de fapt sunt foarte mulţi oameni speciali pe lumea asta şi că dacă n-o să pun mâna să muncesc o să rămân special şi atât.

Dacă vă luaţi după prostiile alea motivaţionale, trebuie să vă spuneţi de 2 ori pe zi că sunteţi speciali şi la un moment dat o să aveţi succes. Dar în momentul în care te crezi special ajungi să te relaxezi. Şi să nu mai pui osul la treabă. „Munca e pentru proşti, eu sunt special”.

Am un prieten cu o filosofie ceva mai productivă. În domeniul în care lucrează de ceva ani a ajuns să ştie nişte lucruri. Dar zice mereu: ce ştiu eu e doar un minim de informaţii. De fapt ştie o grămadă de lucruri, mai multe decât majoritatea concurenţilor lui. Dar se raportează mereu la oameni mai buni decât el şi în felul ăsta evoluează. Considerându-se challenger are grijă să devină mereu mai bun.

Am senzaţia că am mai scris articolul ăsta

IN Web

 

Bobby Voicu dă multe interviuri, povesteşte des cum a devenit cunoscut (sau poate l-am auzit eu de multe ori).

Oricum, merită să vizionaţi acest clip, mai ales dacă vă doriţi să ajungeţi antreprenori. Cred că interviul merita difuzat în cadrul Netcampului de anul acesta. Dacă vă uitaţi cu atenţie, o să vedeţi că antreprenoriatul e greu chiar şi când eşti Bobby Voicu. Asta pentru cei care au impresia că atunci când eşti ceva mai cunoscut scapi automat de griji. Sau ţi se plătesc toate facturile la timp.

E greu, criză e pentru toată lumea. Fie că vorbim pe la conferinţe sau nu. Diferenţa între un business de succes şi unul falimentar se face prin muncă.

Meniu