După Florenţa am rămas cu gândul la panini, adică acele sandvişuri cu mortadella, rucola, fistic, mozzarela şi alte ingrediente folosite din belşug.
Am încercat ceva la Timişoara, la Foccaceria, dar nu mi s-a părut că se apropie de All’Antico Vinaio (revin cu postare separată). Citeşte tot articolul
De câteva săptămâni se promovează intens catalogul Panini cu Liga I. Da, nu e glumă, în 2015 cineva s-a gândit să printeze o cărticică pe care copiii să lipească nişte stickere cu fotbalişti din campionatul intern. Acum 20 de ani chestia asta mi s-ar fi părut fabuloasă, doar că între timp s-au întâmplat 2 lucruri: am crescut şi jumătate de ţară şi-a pus internet.
Puştii din ziua de azi îşi cumpără cartonaşe de-alea în FIFA (secţiunea se cheamă FifaUltimateTeam), joacă cu fotbaliştii care le pică în pachete, iar noi tipărim. Sigur, e un clasic, e pentru colecţionari, blabla. Dar cine naiba o să se bucure când pică Rusescu? Sau Ţucudean?
Din ce-am înţeles, preţurile vor fi moderate: 2,2 lei per plic (5 stickere într-un plic). Nu ştiu ce bani mai primesc puştanii în ziua de azi, eu cred că aveam în şcoala generală echivalentul a 10 lei pe săptămână. Abia dacă iei 5 plicuri cu banii pe o săptămână + vreun rest rămas de la pâine.
Mai ţineţi minte cataloagele astea de la Panini? Cred că au apărut înainte de Cupa Mondială din ’98 – sau cel puţin aşa îmi amintesc eu. Înainte de asta colecţionam nişte jetoane de la Skittles – tot cu jucători de fotbal (în ’96) – şi mă umflam de bombonele de-alea ca să strâng jetoane. Dar când am dat de primul catalog Panini lucrurile s-au dus la un alt nivel. Cred că mi-am exasperat părinţii cu plicurile alea pline de abţibilduri. Au cheltuit mici averi pentru nişte poze lipicioase. Ştiu că tot ce-mi doream la vârsta aia era să pot completa albumul. Citeşte tot articolul
