După Florenţa am rămas cu gândul la panini, adică acele sandvişuri cu mortadella, rucola, fistic, mozzarela şi alte ingrediente folosite din belşug.
Am încercat ceva la Timişoara, la Foccaceria, dar nu mi s-a părut că se apropie de All’Antico Vinaio (revin cu postare separată).
Am descoperit Mano+Bocca la o întâlnire de business, când am mâncat o salată foarte bună cu brânză de capră.
E genul de salată pe care nu o mănânc în mod obişnuit acasă. Dacă n-aş fi venit a doua oară pentru panini, probabil că alegeam tot salata asta.
Dar ne-am dus acolo cu un scop precis. Am comandat câte un panini, o cola şi am aşteptat. Destul de mult comparativ cu localurile similare din Italia. Dar hai să zicem că acolo e rulaj mare şi foccacia se face pe bandă rulantă.
Eu am luat mortadella cu fistic. Era multă mortadella, un strat generos, care făcea ca gustul de fistic să nu fie prea săţios. Oricum, genul ăsta de sandviş se stinge cu Cola, ceea ce am şi făcut de altfel.
Antonia şi-a luat Ventricina, un sandviş cu salam, ciuperci şi ardei iuţi. Destul de picant, chiar şi pentru gustul ei.
Porţiile sunt destul de mari, iar preţurile sunt în jur de 40 de lei pentru un sandviş tăiat în două jumătăţi. Tot pe-acolo erau şi cele din Florenţa, dar terminai destul de greu un sandviş.
Toate ingredientele păreau să fie de calitate mai bună, iar pâinea era clar superioară, îmbibată în ulei de măsline.
Însă ce-am mâncat la Mano+Bocca mi se pare cea mai bună variantă gustată în România.
În plus, locul e chiar drăguţ, au şi terasă, şi dacă ar da muzica puţin mai încet probabil că ar fi o experienţă şi mai bună.
