radu mihaileanu

IN Filme

O veste foarte frumoasă pentru cinefili: BIFF 2024 va găzdui o retrospectivă Radu Mihăileanu. 

Regizorul român (sau, altfel spus, francez de origine română) este cunoscut în România mai mult pentru filmele Trenul Vieţii şi Le Concert. Cel mai recent film pe care l-a regizat este The History of Love, ceea ce trebuia să fie primul film de Hollywood al lui Radu Mihăileanu. N-a rupt gura târgului cu el (deşi mie mi-a plăcut), aşa că momentan e şi singurul film de Hollywood. De altfel, din 2016 Radu Mihăileanu nu a mai scos niciun film. Citeşte tot articolul

Trahir (1993)

question_answer0
IN Casual stuff

Văzusem până acum toate filmele lui Radu Mihăileanu, mai puţin Trahir, lung-metrajul lui de debut. L-am descoperit pe regizorul român cu Train de vie absolut întâmplător, pe ProTV, am fugit de la şcoală ca să-l văd a doua zi în reluare, iar apoi l-am înregistrat cu video-recorderul şi l-am mai văzut de câteva ori. După ani buni am fost la Le Concert şi m-am îndrăgostit pe loc. Au urmat Va, vis et deviens, şi La source des femmes. 

Însă Trahir nu era de găsit pe nicăieri. Am dat de el pe Daily Motion recent. 

Pentru un film făcut în ’92-’93 povestea e extrem de puternică. Un scriitor român este închis de comunişti pentru 11 ani, apoi eliberat cu condiţia să colaboreze cu Securitatea. Chestiile astea abia începuseră să se afle după Revoluţie, nu era genul de informaţie ştiută de toată lumea.

Deşi drama nu mi s-a părut la fel de profundă precum în celelalte filme ale lui Mihăileanu, Trahir are un farmec aparte. Se vede stilul ce s-a conturat mai bine odată cu trecerea anilor. În plus, e o poveste extrem de bună despre comunism, fără scene cu bucătării şi bucăţi de faianţă. Merită să vă rupeţi o oră şi jumătate din timp.

Puteţi vedea Trahir aici.

PS: Pe 9 iunie apare în cinematografe The History of Love, noul film al lui Radu Mihăileanu.

IN Filme

https://www.youtube.com/watch?v=BVP6sCuffnw

Nu sunt genul de cinefil care să urmărească tot ce face un anumit regizor, mi se pare că cei mai mulţi dau câteva hituri şi apoi se apucă să experimenteze tot ce le trece prin cap. Excepţia de la regulă e Radu Mihăileanu, pe care îl urmăresc cu religiozitate şi de la care aştept de o grămadă de timp un film nou.

M-a fermecat cu „Train de vie”, m-a câştigat total cu „Le Concert” şi m-a mai vrăjit pe parcurs şi cu „Va, vis et deviens” şi „La source des femmes”. Le recomand pe toate.

Pentru că e unul dintre regizorii români bine cotaţi la nivel mondial, i s-a dat pe mână un film mai de Hollywood, pe care dacă îl face aşa cum ştie el, are şanse mari să scoată ceva cu priză la public. Din trailer pare promiţător, singura problemă e că mai sunt o grămadă de luni până apare.

IN Filme

Ted – fără îndoială e cea mai mişto comedie din 2012. Mark Wahlberg e bun, Mila Kunis e mai mult de decor, dar îşi face treaba din plin. Preţ de vreo 2 minute apare şi Jessica Stroup. Iar ursuleţul e absolut bestial. Am râs o grămadă, păcat că e puţin prea lungă partea de început. O grămadă de glume „la limită”, menite să stârnească controverse.Trebuie să-l mai văd de vreo două ori ca să prind toate poantele :))

Train de vie – un film ceva mai vechi, pe care l-am revăzut de curând. Odată cu Trenul vieţii l-am descoperit pe Radu Mihăileanu. Un sat de evrei din Franţa decide să fugă spre Israel în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Totul la iniţiativa nebunului din sat. Cumpără un tren şi pornesc într-o aventură tragi-comică. Mica societate sătească se divide, discută, se revoltă. O să recunoaşteţi mulţi actori români, fiind coproducţie.

IN Filme

Toată lumea din familia noastră a avut premiera în acest weekend, eu am avut ocazia să-l văd la mijlocul săptămânii. Un film cu Stela şi Arşinel, cu Tamara Buciuceanu, însă deloc în nota obişnuită celor 3 mari actori români. Trailerul dădea impresia unei poveşti mult mai uşoare însă nu e deloc aşa. Dacă alegeţi să mergeţi la cinema, trebuie să ştiţi că e o poveste angoasantă despre un tată care trăieşte o adevărată dramă în urma divorţului. Pe alocuri nerealistă, ideea filmului surprinde câteva momente tragi-comice şi are un final destul de fad.

Va, vis et deviens e un film din 2005, în regia lui Radu Mihăileanu. Deşi nu prea a rulat în cinematografele româneşti, a luat premiul publicului la festivalul de la Berlin. Un băiat creştin etiopian ajunge într-o familie din Israel dându-se drept evreu. Fuga din ţara natală nu numai că îi salvează viaţa, dar îi deschide noi orizonturi. Este, probabil, cel mai emoţionant şi mai complex film al lui Radu Mihăileanu însă trebuie să vă pregătiţi pentru o poveste dură.

Meniu