Zilele astea au fost super intense, şi nu mă refer neapărat la proteste în sine, ci la ceea ce a curs pe Facebook şi prin presă după aia. Eu trebuie să recunosc că m-am concentrat foarte greu la muncă, încă de luni dimineaţă aveam deschise tot felul de taburi cu diverse grozăvii, iar de la o oră la alta îmi mai trimiteau diverşi prieteni alte chestii. Problema e că toate aceste clipuri şi texte n-au făcut decât să mă înfurie, aşa că am decis să mă opresc.

Sunt o grămadă de lucruri mai bune de făcut decât să citim fiecare mărturie despre abuzurile făcute de jandarmerie. M-am surprins zilele trecute citind un articol scris de o fată care s-a mutat din ţară, lucrează într-un bar din Paris şi care a plâns pentru că a văzut oameni gazaţi în Piaţa Victoriei. 10 paragrafe. Great, dar nu ne foloseşte să ne încărcăm gratuit cu energie negativă. Am devenit nişte umeri colectivi pe care plâng scriitorii de pe Facebook în aşteptarea unor likeuri şi share-uri consolatoare.

Citeste tot articolul