În urmă cu câţiva ani, când încă aveam avântul ăla de început, pierdeam timpul cu o grămadă de întâlniri care nu numai că nu ajungeau să se concretizeze, dar care erau sortite eşecului din start. Nu conta decât ca interlocutorul meu să respire, iar asta îl valida automat ca potenţial colaborator sau client.
Eroarea asta m-a costat extrem de mult timp la început şi m-a pus de câteva ori şi în nişte situaţii dubioase, aşa că am învăţat să studiez puţin problema înainte să stabilesc un meeting. Citeşte tot articolul