Cred că era mijloc de aprilie când vorbeam cu Antonia despre următorii paşi pentru brandul ei de haine.
Aproape 6 luni mai târziu… s-a lansat siteul Aceeaşi Mărie. Cam asta e povestea pe scurt.
Citeste tot articolul
N-am ajuns la ediţia de Vast & Curious cu Gheorghe Hagi, nu mai ştiu exact ce program am avut în ziua aia, cert e că nici n-am prins bilete. Dar mă bucur că a apărut repede versiunea online a interviului luat de Andreea Roşca.
L-am întâlnit pe Gică Hagi o singură dată, în cadrul unei acţiuni a UNICEF. Era 2011 şi Hagi abia pusese bazele Academiei Viitorul de la Ovidiu. Ţin minte că a venit direct de la Braşov, unde se jucase finala Cupei României (Dinamo – Steaua 1 – 2). Era obosit, a condus câteva sute de kilometri, după o noapte în care sărbătorise alături de echipa lui de suflet câştigarea unui trofeu.
Citeste tot articolul
Andreea Roşca e cunoscută pentru multe lucruri. Eu am descoperit-o odată cu lansarea cărţii “Cei care schimbă jocul”, pe care a publicat-o alături de Mona Dîrţu. Tot împreună cu Mona Dîrţu trimitea într-o vreme Monday Memo, un newsletter cu o mulţime de informaţii din diferite domenii, cu antreprenori, pentru antreprenori şi nu numai.
De la o vreme s-a concentrat pe proiectul The Vast and The Curious, o serie de interviuri cu mari antreprenori români, oamenii care schimbă jocul. Proiectul are o componentă offline, sub forma unui eveniment ce are loc periodic la Apollo 111 şi care mai apoi este transpus şi online printr-o serie de video-uri, citate importante, un podcast şi un newsletter. Mi-ar plăcea ca Primii trei ani să ajungă la nivelul ăla de utilizare informaţiei din interviurile cu antreprenori, însă mai sunt multe lucruri de făcut până acolo.
Citeste tot articolul
De data asta nu mai e vorba despre greşelile pe care le-am făcut eu, ci despre cele pe care le văd la alţi antreprenori. Văd foarte des scenariul ăsta şi mi se pare una dintre marile greşeli din antreprenoriat.
Ai un business care merge cât de cât. Nu prea investeşti cine ştie ce, însă lucrurile se mişcă. Ţi-ai găsit o agenţie sau un om de încredere care fie îţi face marketingul, fie se ocupă de toate operaţiunile. Omul ăsta se descurcă cum poate, cu resursele limitate pe care le are. Înţelege piaţa, acceptă să lucreze cu bugete mici, maximizează profiturile, optimizează campaniile, face tot ce se poate ca lucrurile să avanseze cât de cât.
Citeste tot articolul
În urmă cu câţiva ani, când încă aveam avântul ăla de început, pierdeam timpul cu o grămadă de întâlniri care nu numai că nu ajungeau să se concretizeze, dar care erau sortite eşecului din start. Nu conta decât ca interlocutorul meu să respire, iar asta îl valida automat ca potenţial colaborator sau client.
Eroarea asta m-a costat extrem de mult timp la început şi m-a pus de câteva ori şi în nişte situaţii dubioase, aşa că am învăţat să studiez puţin problema înainte să stabilesc un meeting.
Citeste tot articolul
Cred că una dintre cele mai frecvente greşeli din primii ani de antreprenoriat a fost legată de setarea aşteptărilor clientului. Şi nu mă refer la promisiuni nerealiste, pentru că nu obişnuim să facem asta, ba din contră. Întotdeauna am privit lucrurile cu prudenţă, ceea ce ne-a dăunat într-o piaţă în care se aruncă cu promisiuni nefondate în stânga şi în dreapta fără nicio ruşine. Reţinerea noastră a fost interpretată adesea drept o nesiguranţă sau o lipsă de pricepere.
Problema cu aşteptările era cauzată, de cele mai multe ori, de prea mult entuziasm. Se întâmpla să livrăm înainte de deadline, să răspundem la emailuri imediat ce le primeam, să ne concentrăm atenţia asupra noului proiect, renunţând la timpul liber, la weekenduri, sau chiar la ore de somn. Era singura soluţie ca să nu neglijăm ceilalţi clienţi. Numai că acest tratament preferenţial ajungea să fie privit ca o normă, iar în momentul în care lucrurile reveneau la un ritm normal, clientul considera respectarea deadline-ului drept o întârziere.
Citeste tot articolul
Mă gândesc de ceva timp să încep o serie de articole cu greşeli pe care le-am făcut în viaţa de antreprenor, în speranţa că vor ajuta pe cineva, la un moment dat. Pe mine m-ar fi ajutat să citesc nişte chestii, dar le-am învăţat the hard way pentru că altă cale nu prea ai la 18-19 ani când te trezeşti cu o firmă în braţe şi ţi se pare că le ştii pe toate. Cum s-ar spune, scriu articolele astea pentru Alex cel de acum 8-9 ani.
Una dintre greşelile pe care le-am făcut până acum vreo 2 ani e legată de avans. Noi, la Superior Media, lucrăm în general pe recomandări, deci consideram că nu are sens să luăm un avans. De cele mai multe ori ajungeam la cunoscuţi de-ai unor foşti clienţi sau la oameni din cercul nostru de prieteni. De ţepe am fost oarecum feriţi, în sensul că n-am luat vreuna foarte mare, aşa că vedeam avansul ca pe o formalitate inutilă. “Ne plătiţi dumneavoastră la final, când e treaba gata!”
Însă problema nu era că oamenii nu mai făceau proiectul, ci că în lipsa unui avans aveau tendinţa să o lălăie. Şi ne trezeam cu proiecte simple întinse pe 6-8-10 luni, în care clientul nu se simţea deloc responsabil, tu nu puteai să livrezi şi totul se prelungea la nesfârşit.
N-aş fi crezut că asta e soluţia, însă după ce am introdus plata unui avans la semnarea contractului numărul de proiecte “lungite” a scăzut extrem de mult. N-au dispărut de tot, dar mulţi oameni se simt mai motivaţi să termine în momentul în care dau nişte bani de la început.
