Ce-am învăţat după 11 ani de Superior Media

În august, agenţia pe care am fondat-o şi pe care o conduc a împlinit 11 ani. Era 2010, terminasem facultatea, nu aveam multe opţiuni interesante de angajare, aşa că am mers pe varianta asta. Lucram deja de ceva timp în formula în care suntem şi azi, treaba funcţiona ok, am zis că e mai bine s-o ducem la următorul nivel decât să încerc să mă acomodez într-un nou mediu de lucru, într-un context economic complicat.

Şi un an s-a transformat în doi, apoi 5, iar acum am ajuns la 11 ani fără să-mi dau seama prea bine cum a trecut timpul. Au fost peste 300 de clienţi cu care am lucrat în perioada ăsta, mulţi dintre ei pe web development exclusiv (de aici şi numărul foarte mare pentru o echipă mică).

Am avut proiecte mari, a fost cu stres uneori, a fost cu nişte nopţi nedormite. Nu de la stres, ci pentru că într-o vreme lucram destul de mult până spre dimineaţă.

Am învăţat câteva chestii de-a lungul anilor, le notez aici pe cele mai importante:

1. Am învăţat să-i respect pe cei care pornesc pe cont propriu şi rezistă măcar câţiva ani

Se întâmplă foarte des să aud de oameni care au trecut pe freelance, sau care şi-au început mici afaceri. Cei mai mulţi dintre ei au renunţat după 3 sau 6 luni, iar mare parte din cei rămaşi n-au atins 1 an. De-asta am învăţat să-i apreciez pe cei care supravieţuiesc ani la rând pe cont propriu. Mai bine, mai rău, e o performanţă în sine să nu fie nevoie să te întorci la statutul de angajat. 

Unii au realizat că freelancingul sau antreprenoriatul nu sunt pentru ei, alții ar fi vrut să continue dar nu le-a mers treaba. De-aia spun că 3-4-5 ani pe cont propriu într-o formă sau alta te auto-validează în majoritatea cazurilor. 

2. Nu porni o firmă într-un domeniu fără să fi muncit la o firmă mai mare care face acelaşi lucru

Aici eu am dat-o în bară masiv, pentru că în loc să pornesc o agenţie direct de pe băncile facultăţii ar fi trebuit să merg într-o agenţie mare şi să învăţ cum merg lucrurile. 1-2-3 ani ar fi trebuit să aflu ce înseamnă un business de agenţie. Cum se fac prezentările de pitch. Cum se fac preţurile. Care e structura potrivită pentru raportări. Care sunt clienţii pe care ţi-i doreşti şi cei pe care trebuie să-i eviţi (industrii, tipologii etc.).

În schimb, ce-am făcut eu a fost să zic „ok, ştiu comunicare, pot să livrez ceva, e suficient„. Nu era deloc suficient. Să ştii comunicare (sau tâmplărie, sau croitorie) e un lucru, să ştii business de comunicare (sau tâmplărie, sau croitorie) e altceva. 

Din păcate, nimeni din echipă nu ştia nimic pe partea de proceduri, aşa că am pierdut ani buni încercând pe pielea noastră diferite lucruri. Ani în care ne-am fi putut dezvolta mai mult şi mai repede. Am construit aproape de la zero modele de raportări, proceduri de lucru, strategii de pricing etc.

3. Nu câştigă întotdeauna cel mai pregătit

Au fost multe situaţii în care diferite companii ne-au invitat în pitchuri ca să fim carne de tun. Să umplem acolo nişte goluri. La început ne-am entuziasmat, credeam că aveam şanse, apoi am înţeles că puteam să venim numai cu campanii de Cannes, tot n-am fi câştigat. Chestia asta ne-a ajutat să ne detaşăm şi să ne vedem de drumul nostru fără să ne mai gândim la mirajele astea.

4. Câteodată lucrurile pur și simplu nu funcționează

Cred că un alt lucru important pe care l-am învățat e că uneori sunt situații în care ceva nu merge într-un proiect. Chiar dacă totul pare ok, chiar dacă ambele părți au cele mai bune intenții, apar lucruri incontrolabile și ceva merge prost. 

N-am pățit-o de prea multe ori, dar s-a întâmplat. Poate că n-am analizat suficient datele problemei, poate că n-a fost chimia potrivită cu clientul. Cert e că în astfel de situații trebuie să te prinzi cât mai repede, să fii sincer și să încerci să diminuezi pierderile (de timp, de nervi, de bani, cum or fi). 

5. Nu accepta să lucrezi pentru oameni care nu te respectă

Am pățit de câteva ori să dăm de clienți care plăteau bine dar care ne tratau oribil. Genul ăla de ”patron” îmbogățit în capitalismul românesc post-decembrist. Oameni care vorbesc pe un ton de parcă ar fi sultani, cu fraze de tipul ”vreau să-mi faci X, vreau să-mi schimbi Y”. 

Ăsta e primul semnal că nu se vor respecta nici orele de lucru, nici weekendurile și probabil că se va bate din picior. Asta cu ”Eu te plătesc, deci te dețin” e o atitudine de care trebuie să fugiți cât de repede puteți.

O să vedeți că mirajul ăsta cu ”vreau să muncesc pentru mine, nu pentru alții” ține vreo 2 săptămâni. Pe urmă vă dați seama că indiferent de situație o să lucrați cu și pentru alți oameni. Nu contează ce scrie în contractul de muncă, ci raportul real dintre tine și cei din jur. Poți foarte bine să nu simți că lucrezi pentru alții la un job, nu te sabota singur dintr-un job ok doar ca să muncești pentru tine ”pe hârtie”.

6. Nici în Vest nu curg laptele și mierea

De câțiva ani lucrăm și cu clienți din afara țării. Și chiar dacă diferențele sunt uriașe (briefuri, etica muncii, bugete), și acolo sunt multe aspecte perfectibile. 

E și acolo multă confuzie, se lucrează uneori într-un ritm prea lent și e o plăcere sadică pentru calluri în care nu se discută nimic. 

7. Vorbește mai mult despre ceea ce faci, oamenii nu sunt prea atenți

Încă mai am de lucrat la asta, nu vorbesc suficient despre munca noastră. În primul rând că sunt ocupat să do the actual work și în al doilea rând că mulți ani n-am fost confortabil cu genul ăsta de ”marketare”. De-aia în primii 4-5 ani n-am vorbit deloc despre ceea ce fac, iar asta s-a transpus prin o părere generală că sunt blogger și atât. 

Încă mai aud din când în când ah, tu nu trăiești din blogging? sau ah, voi aveți o agenție-agenție, cu birou și tot tacâmul?

De fiecare dată când se miră cineva de clienții cu care lucrăm sau am lucrat de-a lungul anilor (PORC, Murmur, Edenia, CrisTim, AQUA Carpatica, Electrica etc.) mă întristez puțin pentru că îmi dau seama că nici la omul respectiv n-a ajuns nimic din bruma aia de comunicare pe care o mai facem. 

Da, facem proiecte complexe, multe de ecommerce, de obicei pe platforme open source; găsim soluții creative care să fie cât mai cost effective și asta apreciază clienții la noi.

8. Delimitează-te de impostori, dar nu-ți pierde vremea să-i critici, se găsesc fraieri care să-i aprecieze

Ce e un impostor până la urmă? Nu e o chestie de percepție? Dacă cineva se bate cu pumnul în piept că are super clienți și face proiecte mișto, cine ești tu să spui că acei clienți nu sunt super și proiectele sunt cel mult mediocre? La ce folosește să-i arăți cu degetul? Nu vrea nimeni să facă business cu unii ocupați să vindece industria.

Delimitează-te de ei, evită-i pe cât posibil și încearcă să nu te frustrezi când susțin că fac treabă mai bună decât tine (sau alții) și câștigă mai mulți bani în felul ăsta.

9. Fii întotdeauna corect cu clienții, lasă de la tine

Am pierdut bani uneori, am lăsat de la noi pentru că n-am vrut să rămână oameni cu un gust amar după o colaborare. Și ne-a cam reușit. Au fost și cazuri în care nu s-a terminat totul cu zâmbete pe buze și recomandări, dar foarte rare. De cele mai multe ori strategia de a-ți mulțumi clienții și de a mai închide ochii la mici lucruri extra s-a dovedit a fi profitabilă pe termen lung.

Nu prea facem vânzări, clienții ne vin din recomandări de foarte mulți ani. Sigur că eu fac networking, dar e unul ”pașnic”, nu sunt genul care să încheie fiecare conversație cu ”poate vom lucra împreună pe vreun proiect cândva”. 

10. Apreciază-ți echipa și colaboratorii

Contează extrem de mult ca cineva să îți spună o vorbă bună la final de proiect, am descoperit asta mai mult în ultimii ani, de când lucrăm cu clienți din afară. Sigur că am dat și peste oameni cu o abordare americană, pentru care orice fleac este ”great work, excellent!”, dar dincolo de asta am învățat să preiau o variantă un pic mai adaptată.

Și să le spun mai des oamenilor atunci când fac o treabă bună. 

11. Nu uita că e un business, nu faci acte de caritate, nu împarți profiturile la finalul zilei cu clienții

Apropo și de punctul 9, e o linie foarte fină între a merge the extra mile și a munci inutil doar ca să-i faci pe plac unui om. Pentru că de cele mai multe ori nici n-o să-ți dea bani în plus, nici n-o să-ți facă statuie nimeni.

Iar relația bună cu un om de la client e doar atât, o relație bună. Nu e decât foarte foarte rar o prietenie. Mai des se întâmplă ca acel om de la marketing să plece mai departe, într-un alt job. Uneori vă mai intersectați profesional, alteori nu. Dar cu siguranță n-o să transmită omului care îi ia locul o listă cu cele 8 favoruri pe care i le-ai făcut tu de-a lungul anilor. 

12. O să greșești

De la oboseală, de la ritmul ăsta nebun pe care îl are viața de agenție, de la zile proaste sau probleme personale. Inevitabil vei greși. Asumă-ți, încearcă să te revanșezi față de cei care au avut de suferit de pe urma erorii tale, încearcă să fii cât mai deschis. Sigur, asta în măsura în care se poate și cu speranța că nu se întâmplă prea des greșelile respective. 

În loc de concluzie vă încurajez să încercați. Dacă aveți un gând să porniți pe cont propriu, mai bine să vă dați seama că a fost o eroare decât să rămâneți cu frustrarea și cu gândul că putea fi diferit. Cine știe, e posibil să vă iasă.