N-am ajuns la ediţia de Vast & Curious cu Gheorghe Hagi, nu mai ştiu exact ce program am avut în ziua aia, cert e că nici n-am prins bilete. Dar mă bucur că a apărut repede versiunea online a interviului luat de Andreea Roşca.

L-am întâlnit pe Gică Hagi o singură dată, în cadrul unei acţiuni a UNICEF. Era 2011 şi Hagi abia pusese bazele Academiei Viitorul de la Ovidiu. Ţin minte că a venit direct de la Braşov, unde se jucase finala Cupei României (Dinamo – Steaua 1 – 2). Era obosit, a condus câteva sute de kilometri, după o noapte în care sărbătorise alături de echipa lui de suflet câştigarea unui trofeu.

A vizitat copiii din Făurei, apoi ne-a invitat la Iaki pentru o discuţie. Ţin minte că ne-a vorbit şi atunci puţin despre muncă, despre perseverenţă, apoi s-a scuzat şi a plecat să rezolve probleme la hotel, înainte să se ocupe de tinerii din academie (pe vremea aia nu exista baza de la Ovidiu aşa cum e azi, iar Hagi mai avea timp şi de altceva).

Sigur, e un personaj capricios, dar asta cred că vine din ambiţie. Vorbeşte mult atunci când se enervează, dar şi face de zeci de ori mai multe lucruri decât alţii care doar vorbesc şi atât.