O dată la 2 ani mă sună de la una dintre băncile cu care lucrez să-mi ofere chestii. Din start mă amuză chestia asta, că sunt nişte scripturi făcute pentru oameni cu un IQ destul de mic, iar la persoane juridice ar trebui să existe măcar presupunerea că e un om pe care îl duce capul în firma aia. Dar nu, reprezentantul băncii îşi spune poezia care e ceva de genul „ne-am gândit că v-ar prinde bine nişte bani şi vrem să vă ajutăm cu chestia asta, că poate vă trebuie bani şi nu ştiaţi de unde să faceţi rost”.

Nu-mi dau seama dacă sunt antreprenori care spun „vai, trebuie să fie ziua mea norocoasă asta!”, dar probabil că au o rată de succes bună, din moment ce continuă să facă asta de câţiva ani.

Problema e că acum 2 ani m-au sunat şi mi-au oferit o sumă X, care acoperea aproximativ cheltuielile pe o lună de zile în firma respectivă. Recent m-au sunat să-mi ofere cam jumătate din suma X. În continuare, cheltuielile se pot vedea pe extrase, au acces la bilanţ, balanţă, tot ce trebuie. Au putut vedea că pandemia nu ne-a afectat, ba chiar am continuat să avem creştere de 10-15%, ca în fiecare an. Deci suma aia propusă pentru creditare e o glumă, efectiv. 

Şi pentru că aveam 5 minute libere, am întrebat-o pe doamna respectivă cum se explică. Ştiam care e explicaţia, dar am vrut să văd şi care este scriptul pregătit. De ce o firmă care e în continuare pe creştere a primit propunerea să împrumute acum 2 ani suma X şi acum primeşte doar jumătate din X, în condiţiile în care nu există niciun indicator contabil care să arate probleme sau riscuri?

N-am primit vreun răspuns solid, ceva de genul că astea sunt condiţiile, se fac nişte scoringuri etc.

Realitatea e că băncile au băgat capul la cutie şi suma aia propusă e doar aşa, ca să aibă de ce să facă hârtii şi să-şi justifice în continuare posturile.

Nu simţiţi că a venit criza? Nu-i nimic, mergeţi la banca cu care lucraţi şi cereţi nişte bani, aşa, de test. O să vedeţi că e criză, de fapt.

Altfel, asta a fost picătura care a umplut paharul şi o să îmi fac curaj să schimb banca, după ce am tot amânat pe motive de lene.

2 comentarii. Leave new

  • Ăsta ar fi un subiect de discutat: de ce a făcut transhumanța stahanovismul în privat (respectiv și la bănci comerciale)?

    Vorba ta, în loc să

    „Realitatea e că băncile au băgat capul la cutie şi suma aia propusă e doar aşa, ca să aibă de ce să facă hârtii şi să-şi justifice în continuare posturile.”

    de ce n-au stat și tăcut din gură? Nu făceau nimic (că nu ce să facă, efectiv în momente & momente), așa, procedează stahanovistic „fă-te, Mirceo, că muncești”.
    Să nu zic de cei din față a băncii, cărora li se ordonă & execută, dar de unde frică, de unde lipsa de înțelegere că nu ai ce să faci, iar asta e o gogoașă de fațadă? Dacă e de stat, stai, în loc să faci greșeli.

    – Hai să facem ceva.
    – Ce?
    – Nu știu.
    – Nu e nimic de făcut.
    – Da, dar trebuie.
    – Ce?!
    – Orice!!

    Și la firme, corporații, mai auzi că au întreprins nu știu ce lucru, atunci când puteau să nu facă nimic deoarece nu au ce să facă ceva în intervalul x-y. Așa, fă-te că muncești, Mirceo.

    Justificarea cronică a postului de muncă, chiar și atunci când nu e/nu ai nimic de făcut, tembelizează. Nu spun de frica la pachet, care aduce cu sine alte problemuțe tâmpe.

    Ce ți-a spus la telefon, cu „(…) ăstea sunt condiţiile, se fac nişte scoringuri”, n-ar trebui să existe pe nicăieri.

    Stahanovismul Fă-te Mirceo că muncești, să-ți justifici postul, avariază forță de muncă.

    Răspunde
  • Schimbatul băncii este un proces complex. Eu am schimbat în 2018, am ales greșit, am schimbat iar în 2019. Deși 70% din venituri sunt sub forma unor „abonamente” lunare, încă se mai întâmplă să avem clienți care mai plătesc în conturi închise acum 2-3 ani.Recomand Unicredit.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu