bani

IN Televiziune

Săptămâna trecută a apărut un studiu potrivit căruia românii consideră că radio-ul este un canal media de încredere, comparativ cu celelalte.

Prilej pentru Europa FM să facă un duplex cu Rock FM la matinal şi să vorbească despre chestia asta. E în articol un clip cu intervenţia la care a participat şi Alina Inayeh de la German Marshall Fund of the United States. Citeşte tot articolul

IN Antreprenoriat

O dată la 2 ani mă sună de la una dintre băncile cu care lucrez să-mi ofere chestii. Din start mă amuză chestia asta, că sunt nişte scripturi făcute pentru oameni cu un IQ destul de mic, iar la persoane juridice ar trebui să existe măcar presupunerea că e un om pe care îl duce capul în firma aia. Dar nu, reprezentantul băncii îşi spune poezia care e ceva de genul „ne-am gândit că v-ar prinde bine nişte bani şi vrem să vă ajutăm cu chestia asta, că poate vă trebuie bani şi nu ştiaţi de unde să faceţi rost”. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

10 ani mai târziu, am închis un credit, am schimbat mașina, am făcut casa funcțională off-grid, am început să producem mâncare și să mergem în concedii cât de cât! Ce-a fost greu a trecut, copii-s mari. Vor veni vremuri tot mai bune daca nu iese iar PSD la alegeri.

Alex Haivas într-un comentariu aici

Radu are un articol interesant despre cum a trecut prin criza financiară, articol la care au început diverşi oameni să povestească ce făceau acum 10 ani. Mi-a atras atenţia comentariul de mai sus (mă rog, l-am copiat parţial), în care Alex Haivas explică cum a fost să se mute la casă în vârf de criză şi ce-a reuşit de atunci. Mare atenţie, au terminat casa, au închis un credit, au schimbat maşina, dar în acelaşi timp au tăiat alte costuri gen concedii. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştiţi articolele alea cu „Am făcut cutare lucru pentru ca voi să nu mai fiţi nevoiţi să-l faceţi”? Cam asta e ideea de aici.

Noul birou în care ne-am mutat prăvălia n-are serviciu de curăţenie, aşa că după ce ne-am instalat cu totul mi-am dat seama că n-avem chestii de bază cu care să spălăm: mop, găleată, soluţii de spălat pe jos. Şi pentru că tocmai cheltuisem o mică avere la IKEA, m-am gândit că ar fi un moment bun să încep economiile. Aşa că am intrat în primul Mega Image şi am cumpărat o soluţie de spălat gresia şi una de spălat parchetul, ambele ieftine, marca 365 sau ce au ei acolo. Pronto şi Ajax erau fix lângă, dar preţul era aproape dublu şi la momentul ăla am gândit ca un om sărac zgârcit: „lasă că nu sunt pentru acasă, ci pentru birou, oricum n-o să fie curăţenie lună că e trafic mare, hai că merg şi astea, cât de rele pot fi?”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În ultima vreme a început să mă sâcâie modul în care statul român iroseşte resursele pe care le are lăsându-le să putrezească pur şi simplu. Şi mă gândesc la clădiri, maşini, autobuze, trenuri. Există mii de exemple de astfel de bunuri care nu sunt exploatate în niciun fel, ci lăsate să se degradeze din diverse motive.

Undeva prin Colentina există o clădire părăsită pe care tronează un anunţ legat de adresa la care s-a mutat sucursala Electrica sau ce era pe-acolo. Locul s-a degradat tot mai mult în ultimii 2-3 ani, habar n-am de când e aşa. Ca ea sunt multe. Fosta poştă Vitan îmi vine acum în minte, eu am prins-o încă în funcţiune prin 2007-2008. Citeşte tot articolul

IN Web

Dacă până acum un an se vorbea despre cifre umflate în social media prin cumpărarea de followeri, likeuri sau trafic, acum lucrurile au început s-o ia razna.

Nu doar utilizatorii fac chestii dubioase, ci şi reţelele, aflate sub presiunea investitorilor. Mai întâi au recunoscut cei de la Facebook o „eroare” în raportarea numărului de views pentru video-uri. Şi nu s-au oprit aici, au făcut modificări şi în modul în care e calculat reachul.

Acum a venit rândul celor de la Twitter să recunoască o eroare în aplicaţia de Android, care a raportat cu 35% mai multe views pe video-urile din campanii. Practic, le-au luat oamenilor mai mulţi bani pentru vizualizări care n-au existat vreodată. După câteva zile şi-au cerut scuze şi au returnat banii, dar semnele de întrebare sunt tot acolo. Cum rămâne cu „cel mai măsurabil mediu de comunicare”? Cum rămâne cu „noi vă oferim statistici exacte, spre deosebire de ratingul de la TV, care e doar o estimare”?

Problemele astea vor afecta încrederea brandurilor mari, care se bazează pe raportări, pe estimări şi pe statistici. Deja mă gândesc cu groază cum le poţi explica unor clienţi corporatişti că excelul lor n-o să mai iasă pe toate KPI-urile, că a mai schimbat Facebook nişte chestii şi înainte lucrurile erau puţin umflate.

Şi cel mai nasol e că astfel de companii vor ajunge să fie devorate de piaţă din cauza unor investitori cărora chiar nu le pasă dacă merg sau nu lucrurile câtă vreme reuşesc să-şi retragă banii la timp. Dacă aş fi în locul oamenilor de la Google aş fi foarte supărat în momentul ăsta, pentru că d-alde Facebook şi Twitter îmi strică piaţa cu disperarea lor.

Economii?

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Citeam zilele trecute articolul ăsta despre piaţa imobiliară şi mă gândeam la asemănările dintre 2008 şi 2016. Ştiu că pe vremea aia piaţa serviciilor se mişca bine, lumea consuma, oamenii deschideau afaceri noi, făceau investiţii. Şi simţeam asta din numărul de clienţi pe care îi aveam, era pace şi prietenie peste tot. Iar sentimentul ăsta în loc să mă liniştească mă face să mă gândesc la economii, că ţin minte cum a lovit criza în 2008.

Poate n-o fi nasol anul viitor, dar cu un posibil guvern PSD nu prea am motive să fiu optimist. Când îşi vor da seama băieţii că trebuie să facă rost de bani de undeva, ghiciţi cine vor fi primii care vor deschide portofelul. Nu, nu vor tăia salarii, că nu se face să iei bani de la populaţia bugetară, ci vor creşte taxele pentru mediul de afaceri. Mai un TVA, mai un impozit bine ţintit pe IMMuri şi se adună milioanele la buget. Aşa că sfatul meu e să vă apucaţi de economii. Că robinetul cu bani de la clienţi se închide de 10 ori mai repede decât se deschide.

IN Casual stuff

Sună un număr necunoscut pe telefonul personal, adică ăla pe care nu îl au decât câţiva prieteni apropiaţi, familia și nici aia toată. Văd târziu apelul. Ușor contrariat, sun înapoi.

– Bună ziua.
– Da.
– Am primit un apel de la dumneavoastră.
– Da, spuneţi.
– Păi m-aţi sunat. Cine sunteţi și ce doriţi?
– Cine sunt? Radu Muntean e numele meu, de la iCredit (nu sunt sigur că așa era numele lui, dar p’acolo). Nu vă spune nimic?
– Nu.
– (ironic, gen „hai, nu mai face pe prostul”) Nu vă spune nimic iCredit?
– Nop.
– N-aveţi un credit neachitat la noi?
– N-am niciun credit neachitat la nimeni, deci în niciun caz la iCredit.
– Așa deci, ziceţi că nu… (de parcă vorbea în faţa unui juriu).
– Probabil e o greșeală, pe cine căutaţi?
– Domnule, eu am o agendă plină, de unde să știu exact cine sunteţi? Caut oameni care au credite neachitate la iCredit. Și până una-alta nu v-aţi prezentat, eu m-am prezentat, dumneavoastră cine sunteţi? Că cine sună se prezintă întâi!

În punctul ăsta mi-am dat seama că discuţia e de un absurd tembel, așa că am renunţat:

– Domnule, sunt exact persoana pe care aţi sunat-o mai devreme, dar e clar că nu cea pe care o căutaţi așa că e irelevant numele meu. La revedere!

N-am pe nimeni în familie cu credit la ei, abonamentul respectiv nici nu e pe numele meu, e pe o firmă, dar eu tot nu vreau să le dau bani. Și îi evit ca un nesimţit!

IN Advertising/PR, Web

shutterstock_152153471_small

A apărut studiul privind salariile din social media în România. 713 euro pe lună, în medie. Adică vreo 3000 de lei. Mult sau puţin? Depinde cum priveşti problema. Din perspectivă antreprenorială, e mai puţin important câţi bani se cheltuiesc cu omul ăla. Ce contează e produsul finit al muncii sale. Cu alte cuvinte, cât produce de banii ăia? Ce beneficii aduce companiei? E ceva concret, palpabil, dincolo de rapoarte şi likeuri numărate? Eu, de fiecare dată când semnez cu un client nou, îmi pun problema: cum pot folosi social media ca să aduc bani acestui business? Sau să-i rezolv probleme de vizibilitate care, în fond, îl fac să piardă bani?

Am un prieten care spune că s-a umplut ţara de „wordişti” care nu ştiu să producă nimic, nu aduc niciun beneficiu şi consumă resurse financiare. El e extrem de dur şi pune în aceeaşi oală accounţi, copywriteri şi oameni de social media. Îmi dă mereu exemple la prima mână, precum vânzătoarele de la supermarket, care stau pe 10-12 milioane şi salariile medicilor, cele ale profesorilor (chiar şi cele din mediul privat). Nu-i împărtăşesc opiniile, dar sunt convins că trebuie făcută o diferenţiere între cei care chiar aduc un beneficiu real companiei pentru care lucrează şi cei care doar încearcă asta.
Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Mă uitam la TV pe la engleji şi am dat de reclama asta. Nu ştiam că Van Damme o duce atât de prost cu banii, altfel vorbeam cu nişte prieteni să facem o chetă, poate nu ajungea să producă aşa ceva.

În momentul ăsta reclama la Catena stă într-un colţ cu reclama la Profi şi împreună fac mişto de băieţii de la Coors Light.

PS: Să-mi explice cineva cum s-a ajuns de la asta la tâmpenie de mai sus.

Meniu