Pe mine părinţii nu m-au îndrumat spre un anumit domeniu profesional, dar ştiu o grămadă de părinţi care au avut grijă ca pruncii lor să-şi aleagă un drum care să-i ducă la o meserie bănoasă. Aşa au ieşit o grămadă de medici şi ingineri fără vocaţie, aşa au ieşit economişti care urăsc cifrele, aşa avem jurişti care au trecut cu greu examenele şi acum profesează în alte domenii.
Teoretic n-ar trebui să ne urmăm drumul în funcţie de pasiuni şi aptitudini? Ok, sunt câteva profesii în care se moare de foame, dar n-ar fi mai util să ne dorim să excelăm într-un domeniu pentru ca mai apoi poziţia în care suntem să ne ofere o linişte financiară? În loc să alegem un domeniu călduţ în care toţi câştigă bine, dar care nu ne place, n-ar fi mai simplu să încercăm să fim foarte buni într-un domeniu care ne place?