rezolutii

IN Casual stuff

Mă bucur că se termină 2017. A fost un an greu, mult mai greu decât mă aşteptam. O să folosesc un clişeu şi o să spun că nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce avea să aducă 2017. Au fost multe lucruri bune, dar şi momente pe care încă le am întipărite în cap. Trecerea spre 30 a coincis cu nişte situaţii care m-au făcut să mă apropii mai mult de prieteni şi de familie. Chiar dacă n-am trecut direct prin anumite încercări, am fost aproape de nişte oameni care au trecut, ceea ce mi-a dat un reset al priorităţilor.

La asta s-au adăugat şi nişte mici probleme de sănătate. Nişte schimbări, nu toate pe care le aşteptam, dar unele destul de bune. Am găsit un birou foarte aproape de casă, după vreo 3 luni de căutări. Am pus businessul pe nişte şine pe care sper să meargă mult timp de-acum înainte. 

Am călătorit ceva mai puţin decât îmi doream, dar suficient. Am descoperit Belgia şi m-am îndrăgostit de toate oraşele prin care am fost. Am văzut un nou meci pe Anfield Road şi am vizitat Copenhaga datorită blogului.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Rezoluţiile, obiectivele şi toate poveştile alea pe care ni se spunem la început de an despre cum vom fi mai buni sunt baliverne. N-o să devii mai bun peste noapte (ce diferenţă majoră e între 31 decembrie şi 1 ianuarie?), aşa cum nici n-o să slăbeşti 20 de kg, n-o să-ţi găseşti jumătatea în vreo sală de cinema în prima zi a anului şi nici n-o să avansezi dacă munceşti mai mult în ianuarie.

Schimbările se produc în timp şi stabilirea unor obiective la început de an nu face decât să pună presiune. Trece anul şi n-ai slăbit cât trebuia, n-ai găsit femeia vieţii tale, n-ai avansat deloc în carieră. Martie, Paştele, vacanţa de vară, septembrie, ce faceţi de revelion şi gata. S-a dus altul.

Ce poţi să faci e să-ţi propui lucruri începând cu 17 martie. Sau cu 21 iulie. Şi mai apoi chiar să faci paşii ăia mici de care e nevoie.

Meniu