Tag

salarii

Se dă cu o mână, se ia cu cealaltă

0

Aşa cum se aştepta toată lumea care are câţiva neuroni funcţionali, pomenile PSD-ului încep să-şi arate şi sursele de finanţare. Cred că nu trece zi în care să nu mai aud vreo ştire despre tăieri de investiţii, amânări, restructurări şi planuri pe termen cât mai lung, eventual pentru o altă guvernare de dreapta, când se va termina de furat. 

În episodul de azi, Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, care a primit salarii mai mari pentru actori, dar a fost nevoit să renunţe la 2 evenimente extrem de importante în activitatea culturală a oraşului. Practic, e exact aşa cum zicea PSD, sunt bani foarte mulţi pentru salarii, dar Cioloş şi Soroş nu vor. Ce nu vor? Să taie din alte părţi. Las’ că taie PSD. 

Partea cea mai nasoală e că actorii sunt genul de breaslă care preţuiesc mai mult munca pe care o fac decât remuneraţia, deci ar prefera un salariu mai mic şi un rol într-un spectacol de Dabija sau Afrim. Dar sunt alte profesii în care obiectul muncii nu e aşa important. Puţin îi pasă drumarului angajat la stat dacă se fac sau nu kilometri de autostradă, la fel şi multor alte tipuri de funcţionari. 

Cât timp maţul e plin nimeni n-o să comenteze. Ştiu că e mişto să o ardem elitist când ne plictisim de seriale pe Netflix şi începem să filozofăm politici economice, dar adevărul e că nimeni n-o să fie de acord să-şi rupă de la gură ca să prospere ţara. De-asta e nasol că votează mai mereu cei cu stomacul gol. 

Corporaţiile sunt un lucru bun

2

Citind comentariile din articolul ăsta mi-am adus aminte de nişte prieteni care fac un mişto grav de coporatişti în timp ce stau la patron şi caută disperaţi un job mai bun.

Adevărul e că aceste corporaţii au adus numai lucruri bune pentru angajatul român. 5000 de lei pe cartea de muncă? Numai în corporaţii. Beneficii, program de lucru fix, fără prea multe abateri? Numai în corporaţii.

Pentru că domnul Hans din Suedia vine şi zice: “ok, hai să-l plătim full pe Gigel, că oricum e mai ieftin cu toate taxele şi noi suntem HP (sau Oracle, sau IBM, sau…) şi nu ne permitem să facem mizerii pe partea asta”. Iar omul vede că acolo e mai bine şi vânează astfel de joburi. Gândiţi-vă câţi oameni din marcomm vor să plece “la client”. Credeţi că vor să meargă la fabrica de sticlă din Bărbăteşti şi să facă marketing acolo? Nu, tot la branduri străine, corporaţii.

De-asta spun că sunt bune, că îi obligă şi pe antreprenori să meargă spre zona legală. Cred că ăsta e şi mesajul pe care îl transmite Ştefan Iordache aici: noi ne plătim angajaţii full pe cartea de muncă, alte firme nu. Un fel de “batem şaua ca să priceapă FISCul”.

Am vrut să dau la Medicină, dar m-a salvat lenea

20

Prin şcoala generală ştiam foarte bine ce vreau să fac în viaţă. Urma să dau la Facultatea de Medicină, să mă fac chirurg, să trăiesc într-un mediu cu care eram familiarizat şi care îmi plăcea extrem de mult. Valurile vieţii mi-au dat peste cap planurile, am nimerit la filologie în loc de ştiinţele naturii, drept pentru care biologie şi chimie n-am învăţat deloc. Ca să am o şansă decentă de intrare ar fi trebuit să încep meditaţiile la chimie şi biologie prin clasa a 11-a. Doar că în momentul ăla deja mi-era bine, aveam alte pasiuni. Încă nu ştiam ce vreau să fac, dar ştiam că o să fie legat de scris. În plus, recunosc fără nicio ruşine, mi-a fost lene! Şi lenea aia m-a salvat.

Am auzit recent o poveste extrem de tristă: un cunoscut cu un an mai mare decât mine şi-a urmat visul, a făcut cei 6 ani de medicină, iar acum e medic rezident la spitalul Fundeni. Ştiţi cât are salariul? 902 lei plus ceva bonuri de masă. Nouă sute doi lei! După ce omul a învăţat în 6 ani cât n-am învăţat eu în 15. Şi îi plătesc părinţii întreţinere, plus că îl ajută cu bani la greu. Că salariul nu-i ajunge nici pentru banii de buzunar. Repet, e vorba de un tânăr care are aproape 27 de ani şi care salvează vieţi la locul de muncă.

Ştim cu toţii că salariile medicilor sunt mici, la fel ca alea ale profesorilor. Că e nasol, că viaţa e grea, că statul român n-are bani. Dar când auzi de o poveste în cercul de cunoscuţi, când e vorba de un om în situaţia căruia te puteai afla şi tu, parcă îţi dai seama mai bine cum stau lucrurile. 902 lei pe lună! N-are rost să mai spun că toţi colegii mei de generaţie care au terminat un liceu şi au făcut o facultate, oricare ar fi aia, câştigă mult mai mult.

Tu cat castigi?

10

Romanii au aceasta boala pe capra vecinului. Si ca sa stii unde te plasezi in patura sociala trebuie sa ai un grad de comparatie.

Si incepi sa intrebi in stanga si in dreapta…”auzi.. tu cat castigi?”  “cat ai salariul?”

In tampenia noastra ne rezumam la o suma uitand intrebari precum: “cat muncesti de banii astia?” , “care sunt avantajele?” etc.

Ah te-ai angajat.. misto.. cat castigi? Ti-ai schimbat jobul? Bravos.. te platesc mai bine?

Nu e vorba de ore de munca, daca e misto sau nu ce faci….

Nu nene.. noi vrem sa stim cifre. Daca am mai mult sunt smecher. Daca am mai putin inseamna ca tre sa-mi gasesc altceva.

Deci… voi cat castigati? 😛