Cumva s-au adunat vreo 6 luni de când merg constant la spinning. Am avut mici pauze în perioada sărbătorilor, când m-am tăiat nasol la deget şi când au fost zăpezile alea mari, însă per total s-au adunat multe antrenamente reuşite. Am făcut şi o listă mică cu chestii pe care le-am învăţat. Citeşte tot articolul
De câteva săptămâni am început să merg la spinning. Sau indoor cycling. Nu ştiu foarte sigur, dar am înţeles că ar fi o diferenţă. Şi când spun „câteva săptămâni” vreau de fapt să spun că am fost la două şedinţe, dar asta sună destul de nasol, aşa că prefer varianta îmbunătăţită.
Şi ca orice om care face sport de ceva vreme, am cam început să mă pricep, ba chiar mi-au venit şi nişte idei de business!
De exemplu, cred că ar fi o idee genială un curs de spinning pentru leneşi. Care să fie exact ca un curs clasic de spinning, doar că în loc să tragă de tine antrenorul ca să îţi depăşeşti limitele, să ai parte de o sesiune super chill. Să începi cu o piesă lentă, după care să faci pauză 5 minute pentru hidratare. Să te încurajeze s-o laşi mai moale ca să nu faci febră musculară.
Sprinturi? De ce să facem sprinturi? Ştiţi cât transpiri la un sprint? E suficient să dai din pedale pe intensitate mică. Timp în care antrenorul să-ţi vorbească non-stop despre cât de tare eşti comparativ cu leneşii ăia care nu fac sport deloc. Să te felicite pentru că te-ai dus până la sală în timp ce alţii bagă şaorma şi beau bere. Practic, să te facă să te simţi bine că lucrezi muşchii fără să te facă să te simţi rău a doua zi dimineaţă pe tot parcursul zilei.
Serios vă spun, chiar mi s-ar părea o chestie de viitor treaba asta cu spinning-ul dacă n-ar intra în ecuaţie şi oboseala de a doua zi. În altă ordine de idei, Radu e un instructor mişto.
Şi staţi să vedeţi când m-oi apuca de alergat!
