Am o problemă. (bine, am mai multe, dar asta e problemă de bază).
Am alergie la oamenii care mint (boală moştenită de la tata). Şi nu mă refer la ăia care încearcă să ne ducă cu zăhărelul măririlor de salarii, că nu mai sunt copil să pun botu’ la fiecare scrutin. Mă refer la oamenii ăia care încearcă să te menajeze. La amicii, cunoscuţii şi mai ales prietenii care nu-ţi spun diverse chestii „ca să nu te superi”.
Când vine vorba de sinceritate, eu pot intra lejer în categoria oamenilor lipsiţi de tact. În ideea că nu prea menajez oameni. Mai ales dacă îmi sunt prieteni. Mi se pare o formă de respect. Practic, sinceritatea asta nici nu poate fi încadrată la lipsă de tact pentru că o fac conştient. Ştiu că nu e frumos să-i spui unei domnişoare că îi stă urât în roşu, dar decât să-i spună un străin…
Unii se acomodează mai greu cu stilul ăsta care e de cele mai multe ori crud. Eu nu sunt din categoria asta. Prefer să-mi spui dacă nu dai 2 bani pe mine. Prefer să-mi spui dacă nu-ţi plac adidaşii mei verzi (da, Simona? 😛 ), dacă îmi stă freza prost sau dacă am dat-o în bară. Dar cu cruzime aşa, fără ocolişuri. Cu ură. Nu-mi plac deloc oamenii care se retrag în ei şi ascund nemulţumirile. La mine e pe bază de direct, ca ţăranii, aşa.
Cel mai mult detest setul de fraze gen: „nu se cade să spun aşa ceva”, „nu e frumos” etc. Ah, că nu-mi convine când vine o chestie mai naşpa… asta e, că îmi pică faţa la altele – trist. Nu toată viaţa e făcută din lapte şi miere. Prefer să mă înjuri pe faţă. Serios, fă-o! Visez la o lume în care toate duşmăniile sunt pe faţă.
Prietenii mei ştiu deja chestiile astea. Şi apreciez de 100 de ori mai mult un „hoinare, ai fost prost la faza asta” decât să fiu prost fără să ştiu. 🙂
Ah, încă ceva: nu e nici cu adrisant direct şi nu e nici teribilism. E un pitic mic pe creier.
So… now that we’ve got that cleared up, does anyone have something to say? 😛
13 comentarii. Leave new
Dupa parerea mea, tu esti un tip ok. Multi spun ca ai urechile mari, ca esti irascibil, ca nu se poate vorbi cu tine daca pierde Steaua sau Liverpool, ca esti prea confortist, ca n-ai simtul umorului, ca te barbieresti prea des sau ca-ti cumperi haine cu banii cu care altii si-ar cumpara o casa. Numai ca eu nu cred toate astea si mi se pare ca esti un tip ok.
:)) … o daaaaaaaaaa… cred ca ai luat putin prea personal adidasii verzi 😛
btw – sunt ok (ei, adidasii)
si mie imi place palaria corinei.
@pinkISH: cine zice ca n-am simtu umorului? :-W oricum.. ti se pare doar :-J
@simona: era o glumaaaa… nu m-am suparat 😀
mie-mi place freza ta cea noua…adidasii nu prea,puteai sa alegi alta culoare:P aaaaaaaaaah si tricoul rosu te prinde:D
ps:dak ai vreodata nevoie de un consilier pe tema vestimentatie stii de unde sa ma iei:D
Mie imi plac urechile lui- eu i le-am facut asa mari:)) cel putin de una sunt sigur:)) aia dreapta…da da …a mea e… oricum esti un tip ok :)) dak ai fi fost tipa chiar te-as fi luat de mana pe strada :)) btw mie imi place si de andreea – nu numa de tine :)) sti tu care andreea :))
stiu k u ai simtzu umorului lol ejti baiat de baiat nu t supi k am scris alea lmao poop pe tine :*
nici mie nu imi plac adidasii tai verzi si nici cum conduci si mi se pare o prostie ca pui atata pret pe firma de la care sunt hainele, dar stiai asta nu? :))
o sa ne intelegem bine 🙂
ai dreptate pana la un punct. uneori, daca nu iti este ceruta, iti poti pastra parerea pentru tine. Adica, daca nu vreau sa stiu cum iti pica la stomac adidasii mei cu scipiciuri inseamna ca nu vreau sa imi spui.
pe de alta parte, adesea, tonul face muzica. si ca sa nu te duci la culcare cu un dusman in plus, merita sa dai o nuanta pastel rautatii pe care o emiti. rautate-perceputa; sinceritate-emisa.
uite, pe mine ma enerveaza de nu mai pot ca tre sa te intreb de macar trei ori daca vrei prajitura inainte ca tu sa te infrupti. eu iti zic o data, nu vrei, nu te-oi prinde de nas sa ti-o indes pe gat.
si am patit, ca a venit omul la mine, a ramas musafir peste noapte, dimineata catre amiaz ne trezim sa plecam…eu manac ceva fructe dimineata inttodeauna (si am impresia ca si ceilalti, tot asa :p) ii ofer omului din mandarina mea, ii arat frigiderul, ii fac inventarul frigiderului, zice ca nu-i trebe, plecam. dupa juma de ora se da de ceasul mortii ca moare de foame. si m-am simtit superprost. uitasem sa insist.
oai, ce comentariu!
@Monique: tnx. o sa tin cont
@Cetateanul: da, stiu care andreea… o sa mergem cat mai curand. :))
@pinkISH: pup.luv u.
@jo: yeah, dar d’asta imi place despre tine. ca le zici mereu :*
@collin: rebranding, huh? noi mereu ne-am inteles bine.
@copila blonda: nu zic sa te bagi in sufletu omului si sa te dai cu parerea. nu. dar atunci cand o faci, lasa complezenta la o parte 🙂
[…] 13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul? Niciodată nu mi-e greu să spun adevărul. Oricât ar durea, îl zic şi gata. Adevărul spus cu ură. […]
5 ani mai târziu, cuvintele capătă noi sensuri. Şi sensurile alte dureri.
La mulţi ani.