Povestea începe acum mulţi ani, pe vremea când nu existau bloguri iar eu nici măcar nu ştiam să scriu prea bine. Nu că acum aş şti, dar reuşesc să înşir nişte litere şi să le dau un anumit sens.

Era vara lui o mie nouă sute nouă zeci şi ceva, probabil ’95-’96. Şi pentru că ai mei erau într-o perioadă în care îşi doreau cu ardoare să mă facă atlet, am mers pe la toate sporturile posibile. În vara aia a fost rândul cursurilor de înot. Eu prieten cu apa n-am fost niciodată, dar până la urmă am acceptat să merg. Nu mai ştiu cum, dar am ajuns la ştrandul Tineretului (pentru cei mai mici sau mai provinciali, actualul club Player), unde erau mai multe bazine. 

Ţin minte perfect prima lecţie: era soare, era cald şi pe mijlocul bazinului se antrena o echipă de polo. Nişte băieţi mari cât stâncile ieşeau din când în când şi se duceau la vestiare. După un timp a venit antrenorul, un fost jucător de polo, care ne-a pus să stăm cu picioarele în apă, pe marginea bazinului. Ne-a întrebat dacă ne e frică de apă şi după vreo 2 minute ne-a împins pe toţi în apă. Bazinul avea 3 metri, profesorul a sărit să mă recupereze, au urmat nişte ţipete, noi încercam să explicăm cum am căzut şi aici s-a rupt filmul.

Au urmat vreo 2 luni de coşmar, timp în care fiecare drum la bazin era o corvoadă. Antrenorul clar nu mă plăcea, bazinul era adânc şi mie mi-era o frică incredibilă de apă. Se lăsa mai mereu cu plânsete, mama trăgea de mine să mergem, eu căutam tot felul de scuze să schimbăm traseul. Şi nu s-a prins nimic de mine, pentru că principala mea grijă era să nu mai pic la fund şi să înghit o grămadă de apă. Şi aşa a rămas situaţia până acum câteva săptămâni, când m-a întrebat Toma dacă nu vreau să merg la cursuri de înot.

Am stat puţin să mă gândesc şi am ajuns la concluzia că de bună-voie n-o să merg niciodată. Aşa că am profitat de ocazie şi m-am dus la Body Art Wellness Spa din cadrul Rin Grand Hotel, unde ne aştepta Laurenţiu, profesorul nostru pentru două săptămâni. Ne-am adunat acolo toţi speriaţii de apă: eu, Cristina şi Auraş fiind de departe cei mai fricoşi. Alina, Ionuţ Bunescu, Vali, Ioana şi Elena se descurcă deja decent.

Am avut noroc de profesor, dar şi de piscină. Cea de la Body Art are 1.40, fix cât să nu te îneci. Iar Laurenţiu e de un calm incredibil. Ne explică de 100 de ori şi când greşim şi a 101a oară, ne explică iar.

La Cristina găsiţi povestea ei legată de cursurile de înot. Dacă vreţi să ne vedem la piscină, puteţi profita de 50% reducere la abonamentul de o lună. Eu mâine mă duc iar. Şi în zilele care urmează o să vă povestesc şi cum am progresat.