Notă: Acest post este scris fără dorinţa directă de a-l supăra pe Mircea Meşter, reprezentantul neoficial al jurnaliştilor români în blogosferă.
Observ că în ultima vreme devenim din ce în ce mai jurnalişti. Începem să credem că ni se cuvin lucrurile pe care le primim gratis fără să facem niciun efort.
Dragă bloggerule, îţi amintesc că piaristul nu are ca principal scop în viaţă să te facă pe tine să te simţi moale şi pufos. Piaristul nu e un fel de asistent personal care trebuie să se dea peste cap să-ţi facă poftele. Iar dacă o face, tu trebuie să apreciezi asta în mod corespunzător. De curând am avut ocazia să interacţionez cu o serie de jurnalişti aflaţi în exerciţiul funcţiunii. Concluzia? Sunt o adunătură de plictisiţi, care simt cu toată fiinţa lor că îţi fac un favor numai prin prezenţă. Deci nu te aştepta şi să scrie ceva.
Bloggerii au luat-o pe acelaşi drum. Nu mai întreţinem o relaţie bună cu piaristul. Nu mai scriem pentru micile atenţii, că noi nu ne vindem ieftin. Dacă dai bani sau ceva consistent scriem, dacă nu, e posibil să te şi injurăm.
Nu vă stricaţi, băi. Pe la evenimentele auto oamenii din companii sunt absolut şocaţi: adică cum, bloggerii nu sunt nişte scorţoşi, ca cei din presă? Nu sunt obişnuiţi să mănânce şi să bea degeaba? Vor să LIVREZE? Problema e că au apărut şi în blogging tot mai mulţi din ăştia care vin doar să se afişeze. Şi nu e deloc ok.
9 comentarii. Leave new
Foarte tare, trebuie sa ne vedem mai des sa continuam discutia. Sper ca mai vii pe la noi.
De principiu un jurnalist si un bloger au acelasi obiectiv – sa gaseasca informatii valoroase pentru cititorii lor. Iar PR-ul trebuie sa stie sa imbrace informatia lui pentru a fi relevanta pentru cele doua parti.
Cum e preluat mesajul si ce se intampla cu el – aici apare diferenta
Din pacate PRul se concentreaza tot mai mult pe relatia cu jurnalist si blogger si mai putin pe modul si mesajul transmis.
Seremet, totul ok? :))
What? Ce am zis?
Nu mi-a fost mare mirarea cand am vazut ca la majoritatea evenimentelor la care am fost chemat nu a venit nici un jurnalist. Ca exemplu, ultimul eveniment la care am participat a fost Jameson Bus in Iasi. Foarte fain, m-am distrat, m-am simtit bine, am plecat acasa cu cadouri, cum sa nu scrii despre? 😀
Nu e vorba despre cadourile cu care pleci sau nu pleci acasa, e vorba despre experienta pe care ti-o ofera brandul prin intermediul omului de PR.
Pai normal ca am scris pentru ca mi-a placut experienta. Cadourile au fost ca un bonus.
Fix ca rapperii. Cand sunt la inceput o ard ca ce naspa e pe strazi. Cand se ajung blanuri, curve, masini si sampanie. 🙂
Lasa ca nu toti presarii mananca si beau degeaba. Reclama aia, pe care o obtin firmele, ar fi costat de 5-10 ori mai mult daca isi cumparau spatiul publicitar. Asa ca daca chemi 20 de ziaristi si le dai de mancare de 2000 de lei e bine, ca daca iti scriu 6-7 ai publicitate de banii respectivi, deci nu pierzi nimic;)