Tata a crescut în zona Moşilor. Locuinţă de serviciu a bunicilor, undeva la casă. La un moment dat Ceauşescu s-a hotărât că trebuie să facă nişte blocuri în zona Moşilor. Aşa că a demolat o grămadă de case, a ascuns biserici între ziduri de beton, a schimbat total o zonă extraordinară a oraşului. A creat acele culoare de trecere despre care vorbeşte Teodor Frolu aici.
Cu ocazia demolărilor de case bunicii mei au primit apartament în Ferentari, unde au şi stat câţiva ani. Tata a făcut şcoala generală acolo, alături de mulţi ţigani şi mulţi demolaţi sau mutaţi din diverse zone ale capitalei. Printre ei şi Vali, care i-a fost coleg de bancă şi care încă îi e prieten.
În urmă cu câteva săptămâni, prietenul tatei a ajuns întâmplător pe strada Silvestru. Fiind în zonă, a vrut să vadă şi casa în care locuise până pe la 7 ani. Seara l-am lăsat acasă şi pe drum mi-a povestit experienţa. Mi-a zis cum a traversat strada, cum biserica Sf. Silvestru umbrea intrarea, cum a văzut poarta vişinie şi culoarul lung care duce spre curte. Pentru o clipă m-am blocat. Din descriere casa mi se părea cunoscută. Mult prea cunoscută. Dar n-avea cum să fie o coincidenţă atât de mare… L-am întrebat numărul şi mi-a zis: 73! Mi-a picat faţa.
Era casa în care acum stă Răzvan, colegul meu de bancă din liceu. Din toate casele din oraşul ăsta, din toată zona Moşilor, pe o stradă cu cel puţin 100 de case, colegul meu de bancă şi colegul tatei au locuit amândoi fix în acelaşi loc. Îi despart doar vreo 35 de ani şi amintiri de la vârste diferite…
2 comentarii. Leave new
eu le zic „dubiosenii” si da, cred in ele. frumoasa asta a ta/voastra
Mie mi s-a întâmplat ceva de genul ăsta când m-am mutat, acum patru ani, în noul meu apartament din Titan. la etajul nouă al unui blog cu opt scări. Random, cum ar veni.
Am avut o cunoştinţă care cunoştea un tip care monta mobilă. Când l-am sunat să-i explic unde să vină, a râs şi n-am înţeles. Apoi, când ne-am văzut, mi-a explicat cum îmi sunt vecinii, cu cine să am grijă şi de unde sună muzica tare când sună.
Omul stătuse doi ani în apartamentul meu în chirie şi se mutase cu nişte luni în urmă de acolo.