Cineva a luat-o razna… Ca să nu spun că cineva, undeva, e prost. La începutul internetului se dădea content pe bani. Toate ziarele de fitze aveau taxă şi intrai în contul tău plătit ca să citeşti mai mult decât vedeau ăilalţi gratis. Treptat, s-a dat internet la liber şi toată lumea era fericită. Mai puţin publisherii care vedeau cum scad vânzările la print şi cresc vizitele online.
Las’ că punem bannere, şi-au zis ei. Numai că bannerele din site nu fac atâţia bani cât machetele din print plus feeul ziarului. Cu toate astea, internetul a rămas gratis până a început criza asta şi a omorât printul de tot. Ăia care luau un ziar pentru că le plăcea să ţină în mână informaţia au ales netul sau tvul şi brusc redacţii întregi au sucombat. Asta în timp ce advertiserii au început să investească mai puţin. Aşa că printul a picat lovit din două părţi.
Săptămâna trecută poate fi considerată un moment important pentru publisherii din lumea întreagă. Newsday a anunţat introducerea conţinutului plătit. Nu ştiu care sunt scorurile dar e firesc. Altfel de unde i-ar putea plăti pe acei jurnalişti?
Atât din calitate de publisher cât şi din calitate de consumator salut decizia şi aştept cu nerăbdare să plătim pentru conţinut. Cât timp nu vor fi scoruri foarte mari, sunt dispus să plătesc o sumă de bani pentru o informaţie de calitate. Şi cum îmi vine factura de plată la telefon, curent etc. să-mi vină şi la ziare. Pentru că din advertising sau din mixurile de monetizare care ni se pun în vedere de către specialişti, nu sunt mari şanse să ţii un site de conţinut.
Să luăm exemplul site-urilor de advertising. Urmăresc câteva zeci. În fond, văd aceleaşi reclame (chiar dacă timingul diferă) şi citesc despre aceleaşi campanii. Numai să frunzăresc toate feedurile îmi ocupă timp preţios. Dacă ar exista un site premium pe care să găsesc tot ce-mi trebuie, m-aş abona acolo şi aş economisi timp preţios. Pentru că n-o să mă abonez la 100 de site-uri care îmi vând cam acelaşi lucru.
So, asistăm la un moment destul de important (măcar pentru calendar). Şi am înţeles că fix despre asta s-a vorbit la dmf. Desigur, la noi chestiile astea sunt de discutat pentru deceniul 2 că ăsta gata. Probabil o să fie avangardişti care în vreo 6 luni vor trece pe conturi plătite, n-o să se cumpere că ‘pe net e gratis’ şi aşa o să moară o vreme chestia asta.
Think about it… ne-a luat vreo 5 ani să îi învăţăm pe români că pe net e gratis, o să ne ia cel puţin dublu să le scoatem asta din cap (unde noi e un noi general nu mă includ în vreo categorie web-related or something).
3 comentarii. Leave new
da’ de ce sa nu te incluzi? niciodata nu se stie ce guru zace in tine.
stiu stiu, prima ta dragoste e advertisingul. Si a doua, si a treia, si a patra… :p
asta e din ciclul cititorii întreaba, cititorii răspunde. :))
in plus, daca ma pasiona netu ma straduiam sa ajung pe culmile zelistului. da’ e mai mult o necesitate decat o pasiune.
fuck paying, i’m a leecher. chiar impotriva mea, pe termen lung.
Ca in fabula lui Esop cu broasca pe care scorpionul o roaga sa-l treaca raul. „Nu, pentru ca ai sa ma intepi” raspunde broasca. „Cum o sa te intep?! Doar e interesul meu sa ajung nevatamat pe malul celalalt”. Broasca il ia in spate, incepe sa inoate, dar, la mijlocul raului, scorpionul o inteapa. Broasca intoarce capul si, cu ultimele puteri, ii spune: „Vezi? Acum o sa ne inecam amindoi”. Iar scorpionul ii raspunde: „Ce vrei sa fac?! E natura mea. E mai puternica decat vointa mea!”