Încă din anu 1 de facultate mi-am bătut la cap colegii să se dea mai mult pe net. Şi am insistat. Faceţi-vă blog! Hai pe linkedin, scrieţi, hai la conferinţe, citiţi bloguri etc etc. (nu era febra twitterului atunci). Ulterior a apărut moda cu twitter şi i-am bătut iar la cap. Băi hai că e tare, hai că poţi să faci o grămadă de chestii pe net. „Suntem la comunicare, e un must să fii la curent cu ce se întâmplă pe net, pentru că pe aici circulă informaţia.” Lăsaţi televizorul, go online, e mai rapid şi are o grămadă de avantaje.
În afară de o mână de oameni (printre care Adi, Carmen, Korina, DPD şi încă 2-3) restul se uitau la mine ca la filme străine. Şi n-a fost singura chestie cu care i-am bătut la cap.
Nu, nu vreau să mă laud, pur şi simplu am considerat că într-un mediu cu mai mulţi oameni care activează pe net ai mai multe avantaje.
De exemplu ajungi mai uşor la oameni. Dacă vreau să vorbesc cu cineva din PNL par exemple, acum ştiu că Adi Zăbavă poate să-mi facă nişte conexiuni. Dacă am treabă în IT sigur Carmen o să ştie la cine să mă trimită pentru că a ajuns să cunoască oameni prin Kaspersky.
Şi am insistat până m-am plictisit şi s-au plictisit şi ei. Poate nu m-au băgat în seamă pentru că nu sunt o autoritate în domeniu. Dar când o zice Bogdan Olteanu parcă ar fi mişto să ascultaţi 🙂
Astă-seară am fost la deschiderea New Media School la care a fost BTO invitat. Şi a zis din nou cea mai importantă idee pentru tinerii studenţi la comunicare: „N-o să angajez în viitorul apropiat un om care nu există online”.
Din 180 de oameni de la mine din an vreo 20 îşi folosesc contul de twitter şi încă vreo 30 au dar nu folosesc. Maxim 15 au bloguri iar vreo 10 au scos capul online cât de cât. Şi restul? Se apucă să vândă pâine or what?
Mai jos aveţi prezentarea lui Bogdan.
25 de comentarii. Leave new
E la fel ca mancarea: n-ai gustat-o niciodata si zici ca nu iti place.
Ai stat si ne-ai numarat ca pe puii de gaina pe cei care avem blog?
aproape 😛 un blog de acum 2-3 luni nu se pune. ia uite-te putin la cat are adi in spate 😛 sau corina 🙂 sau pandrea cu cele 100 de bloguri ale lui ;)) oricum blogger mai vechi decat mine la noi in an nu cred ca e :))
si alt exercitiu: ia cauta-i tu pe toti astia de i-am zis pe google si vezi cam pe unde sunt. in prima pagina sigur ii gasesti. daca nu chiar primul rezultat 🙂
oo da. imi plac cei care spun ca ei nu isi vor face cont de twitter pentru ca nu au nimic de spus.. si sunt la comunicare 😉
P.S. Hoi, iti dai seama ca acum sunt celebra (curand si bogata) daca ai pomenit de mine…
Mesia Tata al Internetului potoleste-te. Exagerezi in cel mai bun caz cu go online, go online. Si stii ca as putea sa-ti dau cateva exemple semnificative.
🙂 nu chiar de 2-3 luni atunci l-am mutat pe wordpress,dar de scris pe blog scriu cam din liceu. Si in ceea ce priveste search-ul pe google te crezi in „Wanted”?
nu ma cred in wanted, dar e foarte important. in orice fel de relatie. profesionala sau nu. eu mi-am format un reflex cu google. caut un om imediat dupa ce l-am cunoscut.
Bai, a adus ceva bun si articolul asta al tau :)) . M-am gandit sa fac folder separat in reader cu colegii, asa ca baga adresele pe care le mia stii.
Exagerezi, Alex. Cred ca fiecare trebuie sa isi aleaga drumul in viata, online sau offline. Imi merge foarte bine si fara sa am blog, chiar daca sunt la comunicare. Poti face proiecte buna de comunicare si in afara online-ului, nu crezi?
sincer? nu. pentru ca asta inseamna sa duci lipsa de toate resursele pe care ti le poate oferi internetul. sper sa nu mai fie multi care gandesc ca tine 🙂
Bai ia nu mai certa tu pe toata lumea si da adrese de bloguri ti-am zis
Ba nu duc lipsa de nicio resursa de care eu sa am nevoie. asta nu intelegi tu…
Daca pentru tine comunicare inseamna 100% internet si crezi in el ca in Sfantul Graal eu zic ca te amagesti singur. Internetul din pct meu de vedere – reprezinta doar cine vrei tu sa fii nu cine esti cu adevarat. Un exemplu cu adevarat bun e filmul Gamer – desi e cam slabut ca realizare si ca orice alt mesaj- dar din pct de vedere al faptului ca devenim noi cei folositi de internet nu noi cei care folosim internetul – cred ca exemplifica cel mai bine acestea. Tin sa fiu de acord cu Irina din pct asta de vedere. Comunicarea nu se afla in internet, resursele nu se afla in internet, internetul doar le listeaza 🙂
misto prezentarea
Buna seara,
Simt nevoia sa fac niste precizari:
1. Mie nu imi place internetul. Daca ar fi dupa mine as folosi inca masina de scris.
2. Eu nu cred ca TV-ul si print-ul o sa moara si ca toata viata ni se va muta pe online. Dar e un canal pe care nu poti sa il refuzi.
3. Eu nu stiu, in ultima vreme, vreo campanie mare si buna care sa nu fi avut si o componenta online. Si daca mi-a scapat mie vreuna (tot ce se poate) pun pariu ca in 3 ani nu o sa mai existe vreuna.
4. Nu angajez un om doar pentru ca are blog sau cont de twitter. Dar are un avantaj competitiv foarte mare. Este o resursa mai valoroasa pentru agentie.
Draga BTO, din poza m-am prins ca nu esti acelasi cu Bogdan Olteanu din Parlament. Chestia cu „Nu mai angajez prea curand pe cineva care nu exista in online” mi se pare normala din punctul tau de vedere, dar fiind echivalenta cu „nu angajez secretare peste 25 de ani”, nu cred c-ar trebui pusa intr-un PPS.
Draga Hoinaru, daca vrei sa faci comunicare chiar trebuie sa te injosesti si sa folosesti toate gunoaiele? Pentru mine, aceste porcarii (Yahoo Messenger, Hi5, Facebook, Twitter) sunt uneori utile, dar in majoritatea timpului extrem de distructive. Si nu cred ca hop, cum s-a mai inventat ceva, trebuie ca cei din comunicare sa adere imediat. Cum vad eu lucrurile, cei din comunicare trebuie sa EDUCE marea masa, nu sa plonjeze cu ochii inchisi oriunde sunt mai mult de 10 useri intr-o retea sociala.
Adi, poti sa adaugi si adresa http://www.blog.pointit.ro 🙂
[…] pornind de la comentariile din postul ăsta mă gândeam că lumea nu prea vede calea de mijloc. “nu-mi trebuie internetul, mă descurc […]
Draga Pinkish,
„Educare maselor” este o chestie foarte de stanga (si Marx isi propunea asta). Comunicarea (aia pe care o faci in agentie) e foarte de dreapta.
Eu nu sunt platit sa educ masele, sunt platit sa le vand chestii. Si ma duc oriunde se duc masele. Si pana o sa ajungem sa gasim masele la BCU mergem dupa ele si pe Hi5.
[…] jocul mai departe pentru trei juniori (care par sa dea semne de istetime): Hoinaru, Simona Stanescu si David Pripas. (Nu se accepta analizele blogurilor voastre.) Alons […]
Dragul meu BTO te sfatuiesc sa privesti educarea maselor tot ca pe un produs 🙂 si ai sa vezi ca o sa poti contopi comunicarea care zici tu ca e de dreapta cu educarea de stanga 🙂 Ca practic educarea se face tot prin comunicare, ca in esenta tine tot de vanzarea a ceva – numai ca in cazul asta ( al educarii ) produsul e informatia 🙂
Dragul meu Cetatean Turmentat,
Eu operez cu distinctia intre obiective. Comunicarea per se nu are culoare politica, pentru ca este un instrument. Motivatia ei are, pentru ca este legata de o paradigma oarecare.
Cand obiectivul este educatia maselor, iar eu comunic ca sa le educ, atunci motivatia este de stanga. (Daca vrei putem sa vorbim mai mult despre filiatia acestei idei: daca masele sunt educate avem o societate mai buna.)
Cand eu am ca obiectiv sa iti vand deodorant si comunic ca sa te educ (si sa cresc o piata pe care am o cota dominanta) sa folosesti deodorant atunci sunt foarte de dreapta.
(Daca vrem sa avem o discutie serioasa atunci nu scoteam cuvintele din context si nu ne facem ca nu vedem nuantele. Expresia mea exacta era: „Comunicarea (aia pe care o faci in agentie) e foarte de dreapta.”
„…pe care o faci in agentie” este o nuanta importanta. 🙂 )
In concluzie, conform spuselor tale, educatia maselor are la baza o motivatie de stanga, avand ca instrument comunicarea, pe cand vanzarea unui deodorant, in principal, si a ideii necesitatii folosirii acestuia, in subsidiar, se realizeaza printr-o comunicare (facuta intr-o agentie) cu o motivatie „foarte de dreapta”?
Sper ca nu am pierdut nici o nuanta acum, daca da oricum vei avea amabilitatea de a-mi atrage atentia, asa ca-mi voi cere iertare de pe acum.
In alta ordine de idei putem spune ca educarea maselor de a folosi un deodorant este o chestie de dreapta pentru ca e facuta in agentie, pe cand educarea maselor si atat e o chestie de stanga pentru ca … si aici n-am inteles prea bine argumentele tale (se pare ca nu sunt un public tinta de preferat). Pai in locul deodorantului nu am putea pune un curent politic, o personalitate politica sau pur si simplu o alta forma de educare?
Sau educarea maselor reprezinta doar ceva de stanga(adica educarea maselor in pastrarea unui mediu sanatos e ceva de stanga sau educarea maselor in lupta combaterii depdendentei si abuzului de droguri asa numite „de mare risc” e tot de stanga) ?
Si acum ca sa-ti intorc favorul in sesizarea asupra nuantelor- eu am folosit o nuanta generala daca-mi permiti formularea, nuanta in care sa intre toate celelalte nuante posibile, atat nuanta din agentie cat si nuanta din afara agentiei, pentru ca procesul numit comunicare – folosit ca instrument in vanzarea unui produs are la baza aceleasi principii, indiferent ca se aplica intr-o agentie, indiferent ca se aplica de o singura persoana.
Agentia nu poate schimba caracterul comunicarii, precum nici un personaj de stanga nu il poate schimba. Si ca sa-ti atrag atentia asupra inca unui mic amanunt – te contrazici singurel- intai vorbesti de obiective, apoi de comunicarea pura (acel per se), apoi de motivatii, pornind de la ideea potrivit careia comunicarea nu are conotatie politica si concluzionand ca acest instrument folosit de Agentie e foarte de dreapta, tinand cont ca mai sus te-ai folosit de motivatie pentru nuantele politice si de culoarea ta politica ca si individ.
Sau poate in final tu doar confunzi educarea maselor cu indoctrinarea acestora?
[…] am nevoie de CV. Dacă oameni ca BTO aleg să-şi monitorizeze pe net candidaţii şi, mai mult, caută doar pretendenţi cu prezenţă online, ce sens mai are să ai un CV? Şi înaintea lui au mai făcut-o şi alţii. Naumovici a angajat pe […]
[…] vreo 2 ani am scris postul ăsta şi au mai apărut câţiva, nu […]