Asta a fost urarea pe care am trimis-o puţinelor persoane pe care le-am mesăjuit anul ăsta. Am răspuns la câteva mesaje şi cam atât. Iar urarea este cât se poate de sinceră. Şi sunt oameni cărora le-am adresat-o cu gândul. În momentul în care mă pregăteam să tastez şi pentru ei mi-am dat seama că gândul meu s-ar pierde în zecile de alte mesaje şi m-ar face una cu turma. Ceea ce nu mi-am dorit. Aşa că v-am urat de la distanţă cu dorinţa mea cea mai de preţ.
Pentru că a fost un an epuizant. În care am făcut o grămadă de chestii. Totuşi, mai păstrez câteva zile bilanţul lui 2009. Momentan mă bucur de linişte şi de un Crăciun odihnit 🙂
A fost primul Crăciun pe care nu l-am petrecut la masă mare cu toată familia. Exact ce îmi doream când eram mic. Să stau doar eu cu ai mei şi să ne uităm la tv. Dar cu ocazia asta am aflat că nu tot ceea ce doreşti să ţi se întâmple îţi şi place. Mi-a lipsit agitaţia din ziua de Crăciun (ca să vă faceţi o idee, la mine e cam ca în Home Alone de obicei 😀 ) dar mi-a prins bine o primă zi de repaos. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră 🙂
Iar postul ăsta e total lipsit de coerenţă dar vestea bună e că s-a întors Radu. Şi scrie mişto. Şi în februarie mergem pe Anfield!
