Up in the air

Spoiler alert! (adică povestesc tot cap-coadă)

Am ajuns la vizionarea de presă din Plaza cu gândul doar la popcornul cu ciocolată pe care îl au acolo şi care lipseşte cu desăvârşire în AFI. Iniţial credeam că Up in the air e titlul mai lung al desenului animat UP. Pe urmă am văzut că e cu George Clooney şi atât. Să vedem, zic. Filmul e mişto. Trist, dar mişto. M-am regăsit într-o oarecare măsură în personaj.

George Clooney e un tip care concediază oameni. Lucrează la o firmă specializată în aşa ceva. Zboară 250 de zile pe an ca să ajungă dintr-un oraş în altul, în funcţie de firma care l-a angajat să facă concedieri.
N-are o casă (ok, are un apartament amărât care nu se pune), n-are familie, nu ţine legătura cu surorile lui. E mereu în avion, sau în aeroport. Ca orice om fără o viaţă, are un hobby. Adună milele străbătute ca să capete tot felul de carduri gold, platinum, vip etc. Şi scopul lui suprem este să atingă 10 milioane de mile zburate ca să-i treacă numele pe un avion şi să primească un card super exclusivist.

Cardurile astea îi dau impresia unei vieţi de huzur. Numai că el n-are o viaţă. El trăieşte de ani buni de parcă ar fi în ziua cârtiţei. Nasol, zic. Eh şi găseşte o tipă care e la fel ca el, zboară non-stop. Pare o variantă feminină a lui. Exact ce avea nevoie. Încep ei o pseudo-relaţie, îl arată semi-nud pe George Clooney de 2 ori ca să justifice de ce l-au ales pe el şi nu pe Nicolas Cage şi gata. Ai impresia că ai asistat la un film drăguţ despre „chiar şi ciudaţii îşi găsesc soul-mate”. Dar când omu se duce la ea să-i facă o surpriză, îi face ea o surpriză şi află că de fapt era căsătorită şi avea şi copil. Therefore George Clooney e doar o aventură între zboruri. Între timp el îşi face milele, ia cardu pe care îl mai aveau doar 6 persoane în lume şi continuă să-şi vadă de treabă. The End.

Mişto, nu? Pe mine m-a deprimat groaznic filmu. Cu toate astea, Andreea zice ca a fost misto. Ce-i drept, si mie mi-a plăcut, într-un fel masochist aşa :))