Zilele 4 şi 5: Memorialul Durerii, Săpânţa şi Mocăniţa

Când zic Maramureș, tradiție, artă, artă primitivă…. tu la ce te gândești?
La Maricica!

Au trecut mulți ani până să ajung în Maramureș. Ai mei au fost anul trecut și mi-au zis că e foarte mișto. Eram tare curios să văd cât e adevărat din toate poveștile lor. Nu că ar minți, dar mama e mai ușor de impresionat iar tata s-a pronunțat mai puțin.

În a patra zi #dinromânia am ajuns la Memorialul Durerii și la Cimitirul Vesel din Săpânța. Cimitirul nu m-a impresionat deloc. Sigur, e artă populară, e ceva copywriting stângaci, e un albastru inconfundabil. Dar așa cum zicea Bobby, ”după ce ai văzut una, le-ai văzut pe toate”.

Memorialul Durerii din Sighetul Marmației e mult mai impresionat decât m-aș fi așteptat. Probabil că este cel mai bine documentat muzeu din România. Noi am stat o oră și ceva însă dacă reușeam să stăm destul, probabil am fi petrecut o zi întreagă acolo.

Ziua de Paști a fost cea mai originală dintre toate. După ce am petrecut Învierea în satul Groși, ne-am trezit cu noaptea în cap ca să prindem Mocănița din Vișeul de Sus. Proastă alegere pentru că Mocănița s-a dovedit a fi doar un tren obosit cu o  locomotivă frumoasă și peisaje care se voiau a fi impresionante dar nu erau.

După un drum lung și obositor am făcut o ultimă oprire undeva aproape de Cascada Cailor, că tot mi-o recomanda Laura 🙂 Din păcate n-a mai fost timp decât pentru o urcare cu telescaunul. Altă alegere mai puțin inspirată pentru că la mijlocul drumului a început o ploaie ca în filme. Iar noi eram blocați în vârf de munte, în bătaia vântului, vreme de 20 de minute. Evident, când am ajuns jos ploaia s-a oprit. C-așa-i în tenis.

Încă două zile și se termină și a doua tură #dinRomânia, dacă vă vine să credeți. Mie nu prea îmi vine.

Redescopera Romania este un proiect Petrom, sustinut de BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45si Muzeul National al Taranului Roman.