Am mai spus că societatea românească de azi are o sumedenie de caracteristici asemănătoare cu cea de acum 70-80 de ani. Semn că cei 50 de ani de comunism ne-au făcut, parcă, să stăm pe loc. Funcţionarul public era un trântor încă de acum 100 de ani, senatorii şi deputaţii nu se sinchiseau să apară pe la şedinţe.
În „Calea Victoriei”, cartea lui Cezar Petrescu, e un alt citat foarte interesant care pare să descrie capitala de azi. Totuşi, e vorba de Bucureştiul din 1930:
„Nellu ( … ) îşi închipuia capitala ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nicio marcă de automobil din cele mai rarisime şi o vastă arenă sportivă…”
Iar pe parcursul romanului se dovedeşte că presupunerile personajului erau corecte. Capitala dintre războaie era populată de limuzine Austro-Daimler şi Packard, în timp ce Fordurile „erau de mâna a doua”, după cum observă Cosmin Ciotloş încă din prefaţă.
Mărcile s-au schimbat, lucrurile esenţiale au rămas la fel. Şi chiar dacă am fost nevoiţi să nu zâmbim vreme de 50 de ani, ne-am întors rapid la vechile obiceiuri.
