Am gravitat în ultima perioadă în jurul mai multor campanii în care erau implicaţi bloggeri. Şi am putut să observ cam care e atitudinea generală. Cred că mulţi dintre noi, mai ales dintre piariştii care au şi blog, uită că bloggerii nu le sunt prieteni în timpul serviciului. În momentele alea rare când muncim, ar trebui să păstrăm o relaţie blogger-piarist.
Elena mă întreba acum ceva timp cum de sunt aşa formal într-un mail. Aşa e normal. Sigur, faptul că ştii personal mulţi oameni te ajută, pentru că poţi rezolva multe lucruri cu un telefon. Dar atunci când scrii dintr-o poziţie oficială, cred că trebuie păstrate nişte limite. Nu-mi invit prietenii la o băută, deghizată în eveniment de lansare, ci invit nişte oameni care să mă ajute să-mi ating nişte obiective. Se presupune că cei pe care îi invit vor scrie după eveniment, nu vor participa ca nişte vedete care aşteaptă doar să fie pozate şi să primească link. Nu, domnilor, dacă faceţi aşa de mai multe ori, fiţi siguri că nu vă mai justificaţi prezenţa la eveniment.
Şi aici intervine a doua problemă: nu toţi prietenii tăi care au un blog sunt potriviţi pentru toate campaniile. Eu am învăţat la şcoală că mai întâi trebuie să faci un mic research şi să stabileşti exact oamenii pe care îi poţi invita la evenimentul X. Altfel ajungi să-ţi chemi prietenii pe la diferite evenimente, pentru că e mai comod şi pentru că ei sigur vor veni, ca să-ţi facă o favoare personală.
În plus, un blogger pe care tu îl ştii nu e neapărat relevant sau nu prea scrie (şi atunci e complet inutil). Văd că facem constant greşeala asta: lucrăm doar cu oamenii pe care îi cunoaştem, pentru că ştim la ce să ne aşteptăm de la ei. Şi aşa ajung agenţiile să trimită nişte bloggeri la 5-6 evenimente care n-au nicio legătură cu ce scrie omul respectiv.
Cred că ar trebui să ne întoarcem la principiile de bază ale PRului şi să le aplicăm în blogosferă. Să facem research, să alegem nişte bloggeri potriviţi pentru o campanie, să-i luăm pe cei care considerăm că ne pot livra rezultatele de care avem nevoie, să-i alegem în funcţie de audienţa pe care vrem să o atingem, să analizăm cum au livrat şi pe urmă să-i păstrăm doar pe cei care n-au venit degeaba.
9 comentarii. Leave new
Word!
am observat ca tot mai multi dintre cei chemati de fiecare data la even (fie nationale, cu bloggeri de aiurea sau locale, cu bloggeri locali) nu mai scriu nimic dupa evenimentele respective. adica… sunt invitati in calitate de bloggeri, merg/beau/mananca/iau bani/se distreaza/cugeta (fie ce-o fi) in calitate de blogger si… cam atat.
da, e o problema extinsa. a pornit de la bloggerii mai mari, si acum s-a generalizat.
Simt nevoia sa spun ca eu sunt totusi de parere ca n-ar trebui sa fii atat de formal. Tu mi-ai trimis un email care consta in invitatia oficiala la un eveniment. Eu nu m-am suparat, am citit ce scria, dar mi s-ar fi parut mai ok sa fii mai direct macar prin formulele de introducere si incheiere.
In rest, sunt perfect de acord ca nu trebuie sa-ti inviti prietenii intr-o campanie. (asa cum se zice ca nu e indicat sa incepi o afacere cu prietenii)
Cum a zis şi @Denisa: Word. Simplu şi atât, din păcate. Sunt ceva exemple de invitaţii către oameni care nu au legătură cu evenimentul şi nici cu stilul lor de a comunica.
Un reminder excelent, Alex, care nu-mi strica nici mie. Thumbs up pt articol!
Se tot tipa de 6 luni despre treaba asta cu invitatul unora peste tot chiar daca n-au habar nu ce se mananca anumite subiecte…dar tot nu s-au luat masuri…Cainii latra, ursul merge…blogosfera din Romania…
Foarte corect Alex, mi-a placut articolul tau
Eu cred ca voi ii tratati pe bloggeri ca pe ziaristi!
Schimbati abordarea, fiti mai specifici si spuneti ce doriti (cu atat mai mult daca ii si platiti).
Nu va lasati pacaliti de asteptari care oricum raman la latitudinea blogerrilor!
PS: nu-s nici blogger nici piarist!