Înapoi la mailuri, blog, Facebook şi alte reţele sociabile. Am fost pentru #ultimadată pe litoralul românesc. Nu pentru că ar fi proaste serviciile sau mâncarea naşpa, ci pentru că e pur şi simplu trist. N-ai ce să faci, nu există noţiunea de „agrement”. Timpul s-a oprit în loc, staţiunile arată fix ca acum 15 ani.

Am văzut oameni care se străduiau să te facă să te simţi bine dar care nu puteau să-ţi ofere mai mult. E o suficienţă generală. Urât sentiment. Dacă faci abstracţie de asta şi accepţi situaţia (măcar pentru moment), e linişte şi te poţi odihni. Ceea ce am şi făcut.

Sper că v-au plăcut posturile programate 😛 Nu, n-am stat prea mult cu nasul în blog.

1 comentariu. Leave new

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu