Sursa foto

Cum a fost la Noaptea Bibliotecilor? Civilizat. Pentru prima oară după mulţi ani am simţit că suntem şi noi puţin europeni. Nu s-a întâmplat asta nici la Enescu, unde sună telefoanele şi lumea se plimbă în timpul spectacolelor, nu s-a întâmplat asta nici la Noaptea Institutelor Culturale, unde s-a călcat lumea pe picioare.

La Noaptea Bibliotecilor a fost aerisit. Cu excepţia Bibliotecii Naţionale, unde mai găseai câţiva gură-cască, celelalte biblioteci au reuşit să adune doar publicul interesat de carte. Iar la Biblioteca Naţională mulţimea venise probabil pentru Dan Puric. Am eliminat din start bibliotecile universităţilor din oraş, pentru că am avut destul timp la dispoziţie să le vizitez în timpul facultăţii. Mi s-ar fi părut o formă de diletantism să merg tocmai acum în locurile respective.

Îmi doream foarte mult să văd Biblioteca Academiei Române. Un spaţiu care îmi părea închis, ferit de ochii publicului (chiar dacă e pe bulevardul Dacia), aproape secret. Am descoperit o clădire modernă, un personal absolut încântat de afluxul de public şi lucrări de mare valoare. La 14 milioane de obiecte, Biblioteca Academiei este, de departe, cea mai importantă concentraţie culturală a oraşului.

La Biblioteca Naţională ne-am făcut cu greu loc prin mulţime. Dan Puric susţinea o conferinţă printre pereţii care stăteau să cadă. Abia aştept să se mute  Biblioteca Naţională în noua clădire, cea veche pare dintr-o altă epocă şi îţi induce o stare de jale generală. Parcă şi oamenii erau mai trişti, mai obosiţi, acolo. Totul e gri, parcă şi cărţile au un gri urât care le acoperă.

Am trecut şi prin dreptul Bibliotecii Centrale Universitare, fără să mai am puterea de a mai intra. Totuşi, lucrurile păreau să se apropie foarte mult de ceea ce se întâmpla la Biblioteca Academiei. Modern, civilizat, aerisit.

Târziu în noapte am ajuns şi la o dezbatere pe tema bloguri şi biblioteci, cu Adrian Ciubotaru, Dan Butuzea şi Costi Rogozanu. Fiecare blogger în felul lui, fiecare cu ideile şi poveştile lui. Conversaţia a evoluat în multe direcţii, ba chiar a fost prezent şi directorul Bibliotecii Academiei. S-a stabilit că banii sunt principala problemă, că oamenii se descurcă cum pot, că nu există suficient sprijin pentru cultură. O concluzie destul de pesimistă pentru o noapte atât de frumoasă.

Sunt curios cum au privit organizatorii evenimentul. Ştiu că bibliotecarii de la Academia Română erau foarte încântaţi, zâmbitori, entuziasmaţi. Chiar dacă munceau într-o noapte de sâmbătă, chiar dacă au plecat acasă mult după ora 2. Au reuşit pentru câteva ore să se comporte ca nişte muzeografi, prezentând cărţile alături de care stau zi de zi.

Noaptea Bibliotecilor trebuie să continue şi anul viitor, neapărat. Până atunci, Biblioteca Naţională va fi în noua clădire, cu care am ilustrat articolul. Poate aşa vor zâmbi şi cei care lucrează acolo. Felicitări Ştefan Stroe!