Am văzut-o prima oară pe scenă la Olimpiadele Comunicării. N-am băgat-o în seamă prea tare, fiind ocupat cu o şatenă. În timpul ăsta, socializam cu o altă şatenă, încercând să o cunosc mai bine pe prietena ei brunetă.
Am revăzut-o la petrecerea de după Olimpiade şi am urmărit-o de la distanţă. Eu tot după şatenă, ea îi făcea ochi dulci unui tip. Nu mă interesa tipa, pentru că niciodată nu mi-au plăcut blondele (evident, niciodată s-a terminat ieri). Dar mi-a plăcut povestea. I-am urmărit mai apoi pe bloguri. El şi ea, aflaţi la câteva sute de kilometri distanţă îşi plângeau dragostea de moment.
Povestea a trecut, distanţa a intervenit între cei doi, însă am continuat s-o citesc. Doar pe ea. Nu ştiu cum, dar am început să interacţionăm, am ajuns unul în blogroll-ul celuilalt. Scria bine şi în scurt timp au observat şi alţii. După câteva luni s-a mutat la Bucureşti şi notorietatea ei a crescut până la cer. Ne-am împrietenit şi în offline, am concurat împreună la Olimpiade, aproape că am şi colaborat la un proiect. Ne-am văzut din când în când şi am împărtăşit veştile (bune şi rele) unul cu celălalt. Pe urmă s-a hotărât să plece la EL. Acel EL pe care mi-l prezenta în urmă cu vreo 2 ani cu un zâmbet larg pe faţă.
Acum câteva săptămâni, după ce am participat la un eveniment împreună, vorbeam cu Pyuric:
– Băi, nu-mi vine să cred că pleacă Miruna…
– Da, nici mie…
6 comentarii. Leave new
Ain‘t that cute ? 🙂
Bai acum aflu ca tu socalizai cu mine ca sa ajungi la Andreea?! :)) Sa iti fie rusine!
Ti-am mai zis, dar nu erai atenta :))
Probabil ca nici memoria mea nu e cea mai buna. In alta ordine de idei imi place mult cum scrie de cand e departe – bine, si cand era aici scria bine, deci toate lucrurile spre bine cum s-ar spune. 🙂
A da, si am ajuns la articolul asta pt ca eram in cautare de articole despre campanii :)). Mai exact cautam ceva pe ROM!
Eeeee… esti sursa de referinta buei!
El îmi făcea mie ochi dulci după Olimpiade, să ne-nţelegem! :)))
Sigur 😛