O frecaţi aiurea pe net şi nu pricepeţi că onlineul e un business. Pentru agenţii, pentru companii, pentru mulţi dintre bloggeri. Se fac puţine lucruri doar de amorul artei, restul sunt pe bani. În lumea reală oamenii fac lucrurile cu un scop, nu stau şi comentează de pe margine doar ca să se afle în treabă (cum facem noi de multe ori). Fiecare îşi trage spuza pe turta lui, cum s-ar spune în popor.
De-asta Chinezu promovează blogosfera locală, pentru că de acolo câştigă bani.
De-asta Adi Ciubotaru susţine de câte ori are ocazia importanţa brandului personal, pentru că ăsta e punctul lui forte.
De-asta Arhi şi Zoso susţin că rezultatele se obţin cu trafic, pentru că sunt lideri pe felia asta.
Nu ne convine când sunt invitaţi la evenimente nişte oameni enervanţi, pe care îi considerăm nişte plebei, dar nu ne gândim că sunt acolo din anumite motive – nu pe ochi frumoşi.
Manafu organizează evenimente, nu face muncă de caritate, nu s-a născut pentru a ne îndeplini visele. Când e vorba de petreceri, asta înseamnă că aduce un brand care dă banii pe băutură, crează contextul (sau pretextul) şi invită nişte bloggeri, twitterişti, colaboratori. Trebuie să împace orgoliile de bloggeri, trebuie să aducă un beneficiu brandului respectiv, trebuie să aibă grijă şi de apropiaţii lui (colaboratori, prieteni). Asigurând un echilibru între toate variabilele astea îşi poate vedea de business în continuare.
Sigur, nu toate petrecerile sunt la fel de reuşite, nu vor rămâne în istorie. Poate şi pentru că am ajuns să ne vedem zilnic. De câte ori poţi să te saluţi cu un om într-o săptămână şi să rămâi entuziasmat de întâlnire?
Şi apropo de postul ăsta, să nu uităm că pişcoturile sunt şi ele pe bani.
