4 zile la Sibiu #pentruteatru

Şi a fost FITS 2014, cea mai bună decizie pe care am luat-o în prima jumătate a anului în materie de călătorii. Are festivalul ăsta o magie aparte care mă seduce în fiecare an. De data asta mă bucur că am fost în tihnă şi am biftat tot ce-mi doream, inclusiv vizite prin împrejurimile Sibiului.

Am fost acolo #pentruteatru şi am reuşit să văd, pe lângă cele 3 piese la care aveam deja bilete, spectacolele de dans ale brazilienilor de la Cisne Negro Dance Company. Mişto, plini de energie puştii, chiar dacă mai au de crescut.

Călătoriile lui Gulliver a fost piesa în jurul căreia mi-am aranjat programul de la FITS, mai ales că acum 2 ani am ratat-o. A meritat aşteptarea, foarte interesant cum pune Purcărete în scenă textul lui Swift. Nu e Faust, asta să fie clar, dar am învăţat în ultimii ani că nimic nu e Faust. De-asta nici nu mă mai duc cu aşteptări foarte mari.

Am greşit puţin din punctul ăsta de vedere la Oidip, care credeam că o să mă dea pe spate. Altfel faţă de cum a făcut-o opera lui Goethe pus în scenă la Hala Balanţa, dar la fel de profund. N-a fost aşa, cred că spectacolului îi lipseşte ceva. Multe elemente care te seduc, dar e o prezentare a poveştii oarecum liniară.

Adaptarea după „Moromeţii” a lui Cătălin Ştefănescu şi Alexandru Dabija deja era pe lista mea de spectacole bifate anul acesta, dar nu m-am putut abţine să mai iau un bilet. „Păi… despre ce vorbim noi aici, domnule?” a adunat o mulţime de oameni în sala de sport de la Octavian Goga, într-o căldură care avea să devină greu de suportat la finalul spectacolului şi a reuşit să-i seducă pe cei prezenţi. Chiar dacă situaţia la momentul respectiv nu era cea mai bună, chiar dacă piesa asta e de văzut în mediul ei natural, la ACT, chiar dacă n-a fost sonorizare. Mihăiţă şi Iureş au fost iarăşi ţăranii model. Se joacă iar la Bucureşti din toamnă, momentan piesa e în turneu prin ţară. Fiţi pe fază, că urmează nişte anunţuri legate de asta.

Cât despre spectacolele de stradă, parcă n-au mai fost la fel de animate ca în anii precedenţi. Duhul din lampă, familia oglindă şi omida uriaşă au fost simpatice, dar cam atât. Abia sâmbătă seară, la Dragoni, s-a simţit agitaţia aia produsă de un spectacol mişto. Anul viitor sper să fie mai puţini performeri statici şi mai multă muzică în stradă.

Şi că veni vorba de anul viitor, ediţia XXII a festivalului are loc între 12 şi 21 iunie, adică fix când o să am eu concediu în 2015. Ce coincidenţă! 😀 Dacă vreţi să mergeţi, stabiliţi asta din timp şi planificaţi cât mai bine, ca să nu rămâneţi cu buza umflată. Revin cu un post separat despre cazare, masă, cheltuieli şi obiective de vizitat prin jurul Sibiului că cică ar fi la modă blogurile de travel şi vreau să-mi fac antrenamentul.