De ce nu e anul programmatic buying-ului

… deşi toţi experţii spun că e şi chiar ar trebui să fie.

Am auzit prima oară vorbindu-se despre programmatic buying în România prin vară. Bineînţeles, în .com se vorbeşte de mai mult timp despre asta, acolo oamenii au trecut la treabă.

Mă bucur că e dat ca fiind unul dintre trendurile lui 2015, însă ştim cu toţii că nu va fi aşa.

Pentru cei care nu ştiu ce-i cu programmatic-ul, o să explic băbeşte: modelul actual de media buying presupune ca omul de la agenţia de media să aloce nişte publicitate în funcţie de ce ştie el despre client şi despre consumator. Punem bannere cu Pampers pe siteurile pe care stau femeile cu copii, punem bere pe siteurile de sport pe care stau bărbaţii. Cu programmatic buying laşi totul la mâna unui algoritm care ştie exact cine ar fi mai interesat de adurile alea, ştie când să bage mai multă reclamă pe un site, poate să gestioneze o mulţime de date în funcţie de care creşte eficienţa şi scade costurile. Repet, e o explicaţie simplistă.

Problema e că abia avem o mână de agenţii care au început să vorbească despre asta în România, iar clienţii nu pot fi convinşi imediat să facă schimbarea. Uitaţi-vă cât de greu a fost adoptată social media de companii, câtă muncă de convingere au fost nevoiţi să ducă oamenii din agenţii. Şi în continuare sunt branduri care n-au intrat în hora asta, sau au intrat şi fac lucrurile la nivel de copii şi juniori.

Cei care sunt convinşi că e anul în care va exploda programmatic-ul în România pleacă de la premisa că e o alegere extrem de simplă, după ce înţelegi cum funcţionează. Un no-brainer, cum zic englezii. Dar tot ei uită cât de conservatoare sunt majoritatea departamentelor de marketing din România.

Foto: Programmatic via shutterstock