Mă tot uit de câteva sezoane la tinerii fotbalişti care explodează la vârste fragede şi care aleg să plece la una dintre echipele burduşite cu vedete mult prea devreme. 90% din ei ajung să facă tuşa. Salah, Cuadrado, Jovetic, chiar şi Nasri, toţi s-au dus la nişte echipe mari la care n-au ajuns să joace prea mult. Am senzaţia că asta o să se întâmple şi cu Sterling, proaspăt transferat de la Liverpool.
Stau şi mă întreb ce e în capul acestor tineri. Văd care e soarta altor jucători tineri la echipele mari şi totuşi alerg să meargă acolo, probabil mergând pe principiul „ăla e fraier, eu sigur o să mă descurc mai bine!”.
Şi nu e un exemplu care se aplică doar în fotbal. Ştiu o mulţime de cazuri în care tineri cu BACul luat au dat la facultăţi pe care prieteni şomeri de-ai lor le absolviseră deja. Ok, a făcut Gigel Relaţii Internaţionale şi nu îşi găseşte de lucru. Şi Ninel a făcut tot Relaţii Internaţionale, e într-un internship la o bancă, poate îl bagă casier cu puţin noroc, dar ei sunt proşti. Eu o să fiu deştept şi o să îmi găsesc un loc de muncă în diplomaţie! Şi există cazul patologic, al celor care fac Dreptul şi care aleg să-i vadă pe cei 2-3-5000 de avocaţi şi să-i ignore pe ceilalţi 50.000 de jurişti cărora facultatea nu le-a folosit la nimic (am dat nişte cifre din burtă, dar înţelegeţi ideea).
Din păcate, nu luăm niciodată în calcul varianta mai proastă. N-avem un back-up plan, avem doar certitudini şi poveşti de succes.
