shutterstock_223702975_small

Am un prieten cu care dezbat foarte des problema bacşişului. Când, cât şi cui ar trebui dat. Omul dă câţiva lei în plus doar atunci când situaţia o cere, de obicei când e la masă cu nişte oameni asupra cărora nu vrea să facă o impresie proastă. Dar în principiu refuză să lase bacşiş pentru că astfel i-ar încuraja pe patronii de restaurante să ofere salarii mici angajaţilor. Am auzit de multe ori justificarea asta, uneori de la oameni care, de fapt, sunt pur şi simplu foarte zgârciţi 🙂

Mi-am adus aminte de problema asta recent, când am primit un pachet şi cineva m-a întrebat de ce nu i-am lăsat ceva curierului.

Din punctul meu de vedere există două tipuri de situaţii: alea în care cineva face o muncă pentru care e plătit, fără să-mi aducă nimic în plus şi alea în care cineva îmi face un serviciu special. Fie că zâmbeşte la bancurile proaste pe care le spun la ora 2:00 într-un restaurant, fie că îmi aduce Cola doar cu 3 cuburi de gheaţă şi 2 felii de lămâie, fie că îmi cară un frigider ce trebuia adus doar până la scara blocului.

Un curier nu intră în categoria asta, omul aduce un plic sau un pachet, e plătit pentru asta, pleacă şi îşi vede de drum. La fel şi la chioşcul de ziare, nu văd de ce aş lăsa bani în plus pentru efortul vânzătorului de a lua un ziar dintr-un teanc şi a încasa câţiva lei.

Şi ar mai fi povestea cu fast-food-urile sau cu hypermarketurile. Din ce-am auzit, banii ăia nu ajung niciodată la angajaţi, aşa că tanti Nuţi nu are de ce să fie încântată dacă îi laşi 50 de bani acolo. Da, se adună şi dau cu plus la magazin, iar tu n-o să ai cu ce să-ţi deblochezi căruciorul data viitoare când vii la cumpărături!

Nu mă înţelegeţi greşit, las un 10% de bun simţ de fiecare dată când mi se prestează servicii extra, dar n-o să mă apuc să-i dau bani în plus instalatorului “să-şi ia şi el ceva” dacă mi-a cerut o anumită sumă.

Foto: Tips via shutterstock