IMG_1374

Aţi citit şi, cu siguranţă, o să mai citiţi poveşti mişto de la Ideo Ideis 10. A fost la fel de frumos ca în fiecare an, am mai contribuit la o vară memorabilă pentru vreo 300 de liceeni, am făcut să fie bine. Totuşi, trăind în bula asta care durează vreo 10 zile, ai impresia că nimic rău nu se întâmplă şi nici nu se poate întâmpla. Însă anul ăsta am aflat de oamenii care fac rău, fie că vor sau nu.

Chiar dacă pare că e o explozie de energie şi fericire, chestia asta se aplică doar în bula noastră, iar în afară sunt oameni care au făcut tot felul de eforturi pentru ca festivalul să nu se întâmple, sau ca anumite trupe să nu ajungă acolo, sau ca unii puşti să se lase de teatru.

Ai zice că strângem la Alexandria an de an vreo 200 de adolescenţi din toată ţara care sunt preocupaţi de teatru, de artă, de muzică, tineri pe care îi putem numi elite. Iar elitele ar trebui sprijinite, încurajate să-şi urmeze pasiunile, nu puse la colţ pentru absenţe.

Am aflat cu stupoare că unele trupe de teatru care vin an de an la festivalul de la Alexandria nu doar că nu sunt mândria liceelor din care fac parte, ci sunt marginalizate şi privite cu încruntare. Cei mai mulţi profesori au o mare problemă cu faptul că puştanii ăştia fac teatru şi nu se concentrează pe carte, îi taxează pentru fiecare absenţă şi îi cheamă zeflemitor la raport: „Artistu’, ia treci dumneata la tablă”. Ba mai mult, un tânăr extrem de talentat care joacă într-o trupă selectată în festival n-a avut voie să vină la Alexandria pe timpul verii pentru că nu avea rezultate bune la învăţătură. Practic, profesorii i-au condiţionat trecerea clasei de neparticiparea la festival. De parcă omul trebuia să fie olimpic la matematică pentru a-şi putea urma vocaţia de actor.

Mi se pare incredibil cum astfel de oameni limitaţi iau decizii pentru nişte copii. Ok, puştiul nu avea note bune, îl preocupa mai mult teatrul, dar poate că ăsta era viitorul lui. Adică e şi el cu adevărat bun la ceva şi fix chestia aia i-o răpeşti pentru că nu se înscrie într-o programă şcolară? Pe bune? Atât de bătuţi în cap suntem?

Când se vor întoarce la şcoală toţi colegii lui care au venit la Alexandria şi vor povesti aventura de aici oare va fi frustrat sau motivat să înveţe mai bine? Sunt convins că e prima variantă.

Foto: Vlad Catană

1 comentariu. Leave new

  • Poate ar trebui să te uiți la Coach Carter.
    E o lecție importantă acolo legată de echilibrul necesar dintre pasiune (actorie, baschet, sau altceva) și școală (studiul academic). Am un feeling că se aplică perfect situației de mai sus. Just saying.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu