Ieri îmi făceam de treabă pe lângă maşină ca să pot porni la drum când m-am întâlnit cu un vecin pe care îl ştiu din copilărie. E fratele cel mare dintr-o familie modestă din Militari, 3 băieţi şi o fată născută cu ceva probleme de sănătate, tatăl zugrav, mama cu un loc de muncă la fel de prost plătit. Băieţilor nu prea le-a plăcut şcoala, mai ales că e destul de greu să înveţi pe burta goală. Fiul cel mare a avut mereu preocupări legate de natură, animale, insecte etc. Mezinul familiei era destul de frumuşel, blond cu ochii verzi, aşa că l-au luat unii dintr-o agenţie de modele şi l-au pus pe podiumuri din Italia, Japonia sau Franţa. A descoperit o lume a drogurilor şi a exceselor de tot felul. Acum munceşte în Suedia într-un supermarket, s-au dus banii şi faima.
Băiatul mijlociu a fost o vreme angajat la diferite fabrici pe lângă Bucureşti, dar nu s-a ţinut de treabă şi a fost dat afară, acum îşi mai ajută tatăl la diferite zugrăveli. Cel mare e agent de pază. Câştigă „800 dă lei şi bonuri dă masă. Noi leii, că dacă mai erau şi vechi…hăhă„. De vreo 4-5 ani ne întâlnim ocazional în faţa blocului şi îmi spune că vrea să facă şcoala de şoferi, ca să prindă şi el un servici mai bun. Ar vrea să facă la profesionişti, ca să conducă ceva camioane, a auzit că ies bani mai mulţi.
Aseară se ducea în vizită la un prieten, avea liber după ce muncise în noaptea de Revelion. Zicea că speră ca 2016 să fie anul ăla bun, în care ia carnetul şi se face şofer, dar nu e cu supărare dacă nu reuşeşte. Sănătoşi să fim. Am dat din cap aprobator şi am simţit nevoia să completez: să fim sănătoşi şi să nu ne mai fure UBER la tariful de sărbători!
Foto: Poverty via shutterstock
