Grupul de Whatsapp al blocului e o resursă nesfârşită de subiecte, din păcate n-am eu atâta timp să le scriu pe toate.
De la vecinii care au transformat grupul ăla în aprozar, că vând şi ei trei caserole cu mure de la bunici şi ouă de ţară până la întrebări stupide şi alte probleme.
Însă de departe cei mai amuzanţi sunt ăia care lucrează de acasă şi care se plâng non-stop. Mă rog, e blocul mare, prea mare chiar, aşa că e mereu câte cineva nemulţumit.
Ba de lucrările din bloc, ba de copiii care ţipă, ba de muzica dată prea tare.
Există nişte ore de linişte care se respectă cât de cât. Mai dai de câte un petrecăreţ, mai baţi la o uşă, trăim cu toţii până la urmă. Bloc mare, cum ziceam mai sus.
Însă cei care lucrează de acasă mi se pare că se plâng non-stop de orice. De ce dai găuri joia la ora 11:30? Păi poate pentru că nu e program de linişte atunci şi am nevoie să montez un aer condiţionat. Sau poate pentru că vreau să pun un cuier, habar n-am.
Dar noi nu ştim că ei au şedinţă la muncă fix în momentul ăla?
Nu doar că nu ştim, dar nici nu ne pasă. Work from home nu înseamnă că tu găseşti acasă un spaţiu identic cu cel de la birou, în care singura diferenţă e că îţi faci programul aşa cum vrei. La work from home poate că mai pică netul că e rezidenţial, poate mai ţipă un copil din spatele blocului, se mai instalează o centrală cu găurile aferente, o renovare de bloc. Nu-ţi convine, te poţi muta în pădure, sau măcar într-o casă în care să nu ai vecini. O izolezi cum vrei, te bucuri de linişte şi intimitate, viaţa se desfăşoară în termenii tăi.
Traiul la comun nu presupune că fiecare vecin se adaptează la programul de calluri.
4 comentarii. Leave new
Sa shareuiasca toată lumea agendele în Google și sa le pună administratorul la vizier langa întreținere…
lol. First world problems sau „entitled” le mai zice la astia. Eu lucrez in sistem wfh din 2007, stat la bloc (60 de apartamente) si am trecut prin toate situatiile posibile asociate cu asta si mi-am asumat aceste „mici” inconveniente. Zgomot, copii care plang, intreruperi de curent/net etc. In 16 ani, m-am dus de 2 ori la vecini sa le bat obrazul.
Cel mai naspa a fost cand un vecin a oprit curentul de la panoul principal (pentru tot blocul si neanuntat in prealabil) pentru ca avea nevoie sa-si schimbe panoul de sigurante si nu stia care duza tine de apartamentul lui. Problema a fost ca m-a lasat pe mine fara curent si internet fix in timpul unui test de angajare care era contratimp si nu-l puteam face decat odata. Dar… am trecut asta la cost of doing business.
Oameni sensibili, cum a mai zis cineva, entitled…
Eu chiar ma amuz daca intru in vreo sedinta si se aud zgomote de prin jur, eh vecinii, se intampla, un pret mic de platit pentru beneficiul de a lucra de acasa…
Wfh din 2001-2002, mă calcă pe nervi și-n ziua de azi o grămadă de zgomote, dar n-am comentat niciodată la vecini, fix din motivele de bun-simț expuse în postare. Mă enervează, treaba mea, nu a lor. Copii, tropăit, bormașinit, petrecărit, toate se iartă în tăcere în manualul meu de wfh, dar, frățiorilor, s-au mutat niște asiatici pe etaj cu mine și asta nu pot să iert! Mirosul ăla de curry făcut cu ingrediente bune și cu simț de răspundere încă de la prima oră a zilei (!), care-mi face foame și poftă de cînd mă scol pînă mă culc, asta nu se poate ierta, nu! Într-o zi am să mă duc peste ei și-am să… și-am să… le cer un castron, ffs!