Cred că eram prin clasa a 10-a când am fost prima dată la Hanul lui Manuc. Eram cu gaşca şi ni s-a părut amuzant să sărbătorim aşa finalul anului şcolar. Terasa arăta ca în filmele cu Mărgelatu’, în sensul că toată mobila părea de pe vremea aia. La fel şi tacâmurile. Ţin minte că era o domnişoară cu noi şi ea a avut proasta inspiraţie să-şi comande o salată. Să spunem doar că a fost o salată de tristă amintire. De-atunci cred că Hanul s-a „relansat” de vreo 3 ori. De fiecare dată a fost mai bine, dar tot departe de potenţialul acelui loc. Am citit sporadic poveşti nasoale cu chelneri indolenţi, mâncare proastă şi clienţi nemulţumiţi. Evitam locul, deşi îmi place foarte mult curtea aia.
Însă la mijlocul anului trecut patronii de la City Grill au primit în administrare Hanul. Şi lucrurile au început să se schimbe uşor-uşor. Am văzut multe poze pe Instagram de la faţa locului, am mai citit diferite comentarii pozitive, iar comunicarea online şi offline e foarte ok. Mi-am propus să ajung în curând pe acolo ca să verific cum stă treaba, dar deja am fost convins să revin, deci toată munca asta şi-a făcut efectul. Sper ca Hanul lui Manuc să devină un loc de referinţă pentru Bucureşti, în care să vină mereu străini şi localnici deopotrivă. Cam cum e Carul cu Bere.
