The Sunset Limited _Sebastian Marcovici-36

FITS este despre compromisuri, la fel ca în fiecare an. Pleci cu un program în cap şi apoi te străduieşti să-l păstrezi deşi sunt o mulţime de ispite care te cheamă la alte spectacole interesante. Aşa s-a întâmplat şi ieri, când am ratat “Vestul singuratic” cu Florin Piersic Jr., Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă. Oltea zice că e spectacolul ediţiei pentru ea, eu nu pot decât să-l adaug în lista de pe Teatral.ro şi să aştept să se mai joace în Bucureşti.

Partea bună e că m-am obişnuit să nu mai am regrete pentru spectacolele pe care le ratez, de obicei se aliniază planetele până la urmă.

Partea şi mai bună e că ieri am ajuns la “The Sunset Limited“, un spectacol de teatru independent de la Unteatru. Dacă n-aţi ajuns până acum la Unteatru, vă recomand să mergeţi, eu nu sunt fanul teatrului jucat în spaţii neconvenţionale, dar ce fac oamenii de acolo e bine de tot. Câteva dintre spectacolele Unteatru se joacă la #FITS2016, prezenţa lor fiind susţinută de Therme Bucureşti.

Şi dacă luni am văzut satiră şi absurd legate de moarte, în “Moroi”, acum am nimerit tot la o piesă despre moarte. Doar că într-o notă diferită, mult mai serioasă. Şerban Pavlu joacă rolul unui profesor hotărât să se sinucidă la metrou, în staţia Sunset Limited. Fix acolo se nimereşte să fie un puşcăriaş condamnat pentru crimă jucat de Richard Bovnoczki. Şi după ce îl salvează pe profesor, încearcă să-şi dea seama ce l-a împins să facă gestul respectiv.

The Sunset Limited _Sebastian Marcovici-35

Cum ajungi să-ţi doreşti moartea? Dialogul de o oră şi jumătate ridică o mulţime de semne de întrebare, aproape fiecare replică e de notat, fiecare te pune pe gânduri. Însă fără jocul celor doi ar fi foarte greu să intri în starea necesară, mai ales că decorul e aproape inexistent, la fel ca în mai toate spectacolele de teatru independent.

Trebuie să recunosc, Richard Bovnoczki a fost o mare supriză, e prima oară când îl văd jucând şi mi s-a părut că a reuşit să-l eclipseze în bună parte din spectacol pe Şerban Pavlu. Mă aşteptam să fie invers ştiind cum joacă Pavlu, doar că Richard face un rol de excepţie.

Domnii Black and White, agnosticul şi credinciosul care şi-a găsit chemarea, cel care vede lumina din întuneric şi cel care vede doar umbrele când peste tot prin jur e doar lumină. Profesorul nu crede în Dumnezeu, ci în cultură, în timp ce salvatorul său îl consideră un drogat cultural. Câtă vreme cultura nu se mai ridică la nivelul aşteptărilor lui, profesorul nu mai are un scop în viaţă.

Discuţia despre divinitate, rolul omului în viaţă, moartea şi ce e dincolo de ea. Sunt doar câteva dintre subiectele pe care le discută cei doi în aşteptarea unui nou metrou care să-i curme suferinţa profesorului.

Poate sună deprimant, dar nu e deloc aşa. Mai degrabă e revelator întregul dialog.

Seara a continuat cu un video mapping în Piaţa Mare, dar voi reveni cu o altă postare, momentan fug la Gospel!

Nu uitaţi de LIVE-urile pe care le facem în fiecare zi de la Sibiu, promit să le adun pe toate într-o postare pe blog, am avut 2 invitaţi de marcă zilele trecute: Vlad Tăuşance şi Cătălin Ştefănescu. Linkuri pe profilul meu de Facebook.

Foto: Sebastian Marcovici pentru FITS 2016