in All Sports

Amintiri cu galeria Rapidului

shutterstock_334502927

Am trecut azi pe lângă galeria Rapidului pe Bulevardul Iancu de Hunedoara. Păreau că se îndreaptă spre Ştefan cel Mare, cu vreo 2 maşini de jandarmi escortă. Destul de mulţi puşti cu fulare la gât, câţiva oameni maturi. Am citit ulterior că a fost un meci al legendelor între Dinamo şi Rapid.

Când i-am văzut pe suporterii ăştia, să fi fost cel mult 150, m-a apucat brusc nostalgia. Asta în condiţiile în care am fost întotdeauna stelist şi am crescut chiar la marginea zonelor de influenţă. La Lujerului situaţia era cam 50% – 50%, chiar dacă se spune că Militari e un cartier roş-albastru. Adevărul e că erau destul de mulţi rapidişti la noi la bloc, iar Giuleştiul era mai aproape decât Ghencea.

Şi fix din motivul ăsta am ajuns să fac karate la Rapid. Ţin minte că eram vreo 3 stelişti la sală, şi înainte de fiecare antrenament ne înconjurau rapidiştii şi ne cotonogeau bine de tot pe motiv de simpatii microbistice. Era de fiecare dată acelaşi joc: „Cu cine ţineţi?” – „Cu Steaua!” răspuneam semeţi. Şi începea cafteala. 10 contra 3. Până când apărea senseiul şi le dădea pedepse celor mai răi.

Apoi am ajuns şi la câteva antrenamente pe Giuleşti, chiar pe gazon, alături de echipa de fotbal. Nu mai ştiu decât că l-am văzut pe Dănuţ Lupu cum alerga la mişto. Şi tot în faţa stadionului Giuleşti am văzut primul telefon mobil, la un tip care mergea pe stradă şi vorbea cu cineva în acelaşi timp! Cred că asta era prin ’99.

Pe vremea aia, de departe cele mai interesante momente ale unui an calendaristic erau deplasările galeriilor celor două echipe spre Giuleşti şi Ghencea. Să vezi 2-3000 de rapidişti care ocupau strada cu totul şi se scurgeau în pasajul Lujerului era impresionant la vârsta aia, la fel cum era şi cu mulţimea de oameni venită în sens opus, care părea să tot iasă din pasaj (deşi steliştii făceau mai puţin prăpăd în tramvaie, aşa că aveau voie să meargă cu 41).

Cred că filmul s-a rupt undeva după sfertul din Cupa UEFA, adică prin 2006. Rapidul a intrat în cădere liberă, iar rezultatele slabe au scăzut numărul de fani noi. Cei vechi au îmbătrânit şi nu mai merg aşa des, iar galeria s-a împuţinat. Acum se vorbeşte de Liga a 5-a, dar cu ce jucători, cu ce bani, şi, mai ales, cu ce suporteri? Fără să vreau mă gândesc la situaţia prin care a trecut Glasgow Rangers recent, când a fost retrogradată în liga a 4-a din Scoţia. Au avut 40.000 de oameni în tribune la primul meci. Le-a luat 5 ani să se întoarcă în primul eşalon, dar au reuşit. Nu sunt convins că Rapidul va avea aceeaşi soartă. Păcat, probabil că n-aş mai fi devenit microbist dacă n-ar fi existat fotbalul anilor ’90 în România.

Herbert Kratky / Shutterstock.com

1 comentariu. Leave new

  • Atunci când au apărut banii și succesul au apărut și căpușele.
    Un management prost, cu sete de succes imediat, fără o viziune pe termen lung, contracte de sute de mii de euro oferite unor jucători care prindeau 2 meciuri în tot sezonul.

    Singurul lucru ce a mai ținut în viață Rapidul în ultimii 2-3 ani sunt oamenii care au acceptat să antreneze și să joace cu sufletul. Că bani au primit doar atunci când amenințau cu judecata.

    FZR!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu