Jurnal de reabilitare (2)

Simt că eraţi curioşi să aflaţi ce s-a mai întâmplat cu reabilitarea la mine în bloc. Ei bine, petrecerea continuă. Vineri se fac 3 luni de când a început oficial reabilitarea şi eu încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat cu termopanele noastre. Măsurătorile s-au luat pe 20-23 iunie, ar fi trebuit să dureze 2 săptămâni, acum suntem la final de septembrie. Când întrebi muncitorii îţi răspund că se ocupă altă firmă. Când întrebi administratorul, afli că lucrurile sunt gata-gata să înceapă. Iminenţa pluteşte în aer. De fapt, cam asta e starea de facto a reabilitării.

„Mâine-poimâine” se fac retuşurile, „săptămâna viitoare cel târziu” se dă tencuiala, „până la final de lună se termină totul, sigur-sigur”. Şi zilele trec, termenele se mută, deznădejdea apare, iar totul e ca un accident pe cale să se producă.

În plus, muncitorul român se cere a fi „cinstit” în orice situaţie. Nu contează că el e plătit pentru munca pe care o face, găseşte pretexte să te îndatoreze.

Plec în concediu o săptămână (cu teama că vin să închidă balconul cât sunt eu cu burta la soare), când mă întorc dispăruse tabla de la balcon, în timp ce aia de la geamuri era neclintită. După vreo 2 zile ajung meşterii la mine la etaj şi înghesuie cu greu polistiren fix sub tabla respectivă. Îi întreb de ce n-au scos-o şi pe-aia, îmi răspund că „a ieşit o doamnă la geam şi le-a spus să n-o scoată”. Cum singura doamnă a casei zăcuse pe şezlong lângă mine vreme de 7 zile, m-am îndoit puţin, dar am zis să verific şi la administratoră. De fapt nimeni nu ieşise să spună nimic, doar că oamenii probabil că n-au avut chef să dea şi tabla aia jos.

De-aici a început tocmeala. Eu le ziceam s-o dea jos, ei răspundeau că nu-i lasă şefu’, că au avut alte zile alocate pentru tablă. Până la urmă am zis cuvintele magice: „dar dacă vă cinstesc n-o rezolvăm şi noi mai rapid?” 6 beri şi 20 de minute mai târziu aveam tabla dată jos şi nişte muncitori satisfăcuţi la fereastră. Asta era cam acum 2 săptămâni. De-atunci au terminat de pus polistirenul, au dat cam 4500 de găuri ca să-l fixeze (concert de bormaşină de luni până sâmbătă) şi cam atât. Probabil că „mâine-poimâine” chiar se apucă de tencuială. Şi geamurile? Exact.

Măcar am o poză frumoasă cu apusul.