Profa mea de română din liceu avea o vorbă: “băieţi, trebuie să fiţi inamovibili, ca judecătorii”. Ne repeta mereu chestia asta, ca să ne intre în capetele noastre de adolescenţi agitaţi. Vremurile erau tulburi şi noi ne războiam constant cu diverşi profesori slab pregătiţi. Cu alte cuvinte, ne zicea să fim flawless astfel încât să nu ne poată găsi nimeni nod în papură.

Am auzit de atâtea ori expresia aia încât mi-a rămas în cap şi am încercat mereu să mă ghidez după ea.

Cazul Eugenia Vodă – Emilia Şercan nu-i face cinste realizatoarei de la TVR. Grotesc mi s-a părut modul în care a tratat Tolontan situaţia, însă omul e un sac fără fund când vine vorba de contraste. Înţeleg să n-ai nicio apăsare că lucrezi la mogul, dar să faci mişto de unul care are mustrări de conştiinţă e absolut oribil.

Mi s-a părut că doamna Vodă s-a urcat pe un soclu în emisiunea asta şi a început să vorbească de acolo. Poate că a vrut să plătească nişte poliţe, poate că a vrut să încingă spiritele. I-a ieşit.

Însă nu m-aş grăbi să fac din Emilia Şercan o victimă. Serios, atunci când eşti jurnalist de investigaţie, când pui întrebări incomode în stânga şi în dreapta, când vrei să demaşti adevărul fără menajamente, trebuie să fii pregătit pentru acelaşi tratament. Motiv pentru care e nevoie să fii albă ca zăpada. Sau măcar pe-aproape. 

Nu spun că oamenii nu fac greşeli, însă 18 luni muncite la mogul pe 8500 de euro nu intră la categoria “mici erori”. Să aduni 150.000 de euro într-un an, bani pe care îi fac alţi colegi de-ai tăi în 15-20 de ani ar trebui să fie un compromis asumat în totalitate. Nu cred că există un om normal care să meargă la serviciu şi să zică “da, munca mea valorează de 10 ori mai mult decât cea a colegului de lângă mine”. 

Palma asta a fost dură, dar urma să vină la un moment dat. Doamna Şercan a simţit-o din plin pentru că încă are conştiinţă. Ştiu că e nasol să-i execute cineva pe oamenii “buni”, pe cavalerii dreptăţii, dar nu putem umbla mereu cu standarde duble.