Concertul cu numărul 7 pentru Pink Martini la Bucureşti. Mă rog, numerele 7 şi 8, pentru că au avut două seri la Sala Palatului de data asta. 

Şi a revenit Storm! În 2015 am fost destul de dezamăgit de China, a rămas doar amintirea unei voci fantastice. Probabil că ar fi mişto de văzut un concert cu China şi Storm pe aceeaşi scenă dar între cele două o prefer pe blondă în acest moment. 

În primul rând nu mă aşteptam la o agitaţie atât de mare în jurul acestui concert, Pink Martini se pare că a devenit mainstream în România, o diferenţă foarte mare faţă de acum 10 ani, când au cântat prima oară. 

A fost un nou Pink Martini, un vibe uşor diferit. Parcă Storm Large a ieşit mai mult în faţă, a fost aplaudată îndelung de public şi a captat toată atenţia. Chestie care nu se întâmpla la celelalte concerte PM. În momentul ăsta cred că ar reuşi să umple şi singură Sala Palatului dacă ar cânta ceva decent, nu de-astea :D

Setlistul este aici. Ziceam că e alt Pink Martini pentru că au dispărut de tot unele “şlagăre” vechi (“Je ne veux travailler”, “Lilly” – i-am simţit lipsa, “Hey, Eugene”). Până când nu te iubeam nu mi-a mai tăiat respiraţia, îmi amintesc că acum 4 ani, când a cântat-o Storm în premieră, a fost o reacţie fantastică a sălii. 

Splendor in grass a sunat excelent. De fapt, tot concertul s-a auzit bine din primele rânduri. 

A post shared by Alex Ciucă (@hoinaru) on

Overall mi se pare că au pus mai mult accent pe show, pe distracţie (au fost 3 piese pe care publicul a fost invitat să danseze pe scenă), s-au axat mult în ultimii ani pe nişa concertului de familie, la care se bucură deopotrivă copii şi bunici. Apropo de asta, life goals: la următoarele concerte mă duc şi eu să dansez pe scenă.

La final erau vreo 200 de oameni la coadă la autografe, dar a mers destul de repede toată treaba, aşa că am avut timp şi de un selfie :D Am luat autografe de la toată formaţia şi l-am întrebat pe Thomas dacă e vreo şansă să vină în turneu atât cu China, cât şi cu Storm, iar reacţia lui a fost ceva de genul “hmm… what a good idea, maybe!”. Nu că nu s-ar fi gândit la asta, dar dacă cumva vin în formula respectivă în curând, îmi puteţi mulţumi ulterior.