Parcă nu mai sună aşa bine viaţa la curte

Ne-am mutat cu biroul într-o zonă mixtă, cu case şi blocuri. De pe geam văd vreo 2 curţi vecine, cu case de dimensiuni diferite. Una e destul de mare, cu etaj şi mansardă locuibilă, cu mai multe intrări şi scară interioară, cealaltă e mai mică, pentru o singură familie.

În 2 luni cred că a fost o singură săptămână în care nu s-a muncit nimic la cele două case, înainte de Paşte. În rest a fost o forfotă continuă de meşteri şi meseriaşi care au avut ceva de lucru. La casa mică s-au schimbat burlanele şi s-a reparat acoperişul, apoi s-a reparat gardul, s-a curăţat curtea, s-au uns porţile şi s-au refăcut nişte legături, s-a mai tencuit una-alta, s-a vopsit o poartă care duce în spatele casei, s-a reparat un coteţ de câine.

La casa mare au fost mai întâi nişte amenajări prin grădină, apoi s-a vopsit gardul lateral, s-a săpat, au venit nişte meşteri de la o firmă de gaze să schimbe o ţeavă, iar acum pare să intre toată faţada în reabilitare. 

Pentru toate lucrările a fost nevoie ca proprietarii să tocmească meseriaşi, uneori a fost nevoie şi de supraveghere, iar la final de curăţenie. Totul pentru nişte curţi relativ mici, în care abia reuşeşti să bagi o maşină şi un grătar, să ţii un câine şi să plantezi câţiva metri pătraţi de gazon. 

De ceva timp îl urmăresc şi pe Alex Haivas care face tot felul de chestii la el la curte şi din postările de pe blog totul pare foarte mişto. Mi-ar plăcea şi mie să meşteresc din când în când, doar că treaba asta nu se termină niciodată. Efectiv ai lucruri de făcut non-stop. Şi din postările DIY nu vezi decât părţile bune, spectaculoase. Dar dacă iei în calcul şi restul de activităţi obligatorii, parcă nu mai e o idee atât de bună o casă pe pământ. Mereu m-am întrebat de ce unii oameni cu bani nu stau la vilă deşi îşi permit asta. Pentru mine era un obiectiv, după 30 de ani de stat la bloc, dar încep să cred că nu e o opţiune atât de bună.